Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 370 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 699 din 3 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dan Constantin Neamţu în Dosarul nr. 172/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde pentru autorul excepţiei avocat Marcela Marinescu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosarul cauzei, care, având cuvântul pe fond, reitereazã, în esenţã, susţinerile formulate în notele scrise depuse la dosar şi, în plus, susţine faptul cã, potrivit prevederilor <>Legii nr. 47/1992 şi ale art. 154 din Constituţie, Curtea Constituţionalã examineazã constituţionalitatea unor dispoziţii legale prin raportare la normele Constituţiei în vigoare la data sesizãrii sale, şi nu faţã de cele în vigoare la momentul adoptãrii actului normativ supus controlului de constituţionalitate. Astfel, afirmã cã printr-un act normativ "emis şi modificat ulterior de Guvern, dar neratificat de Parlament", respectiv prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , au fost reglementate, la art. 79 alin. (1), o infracţiune, precum şi pedeapsa corespunzãtoare, fãrã a fi respectate prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cãrora regimul infracţiunilor şi pedepselor poate fi reglementat numai prin lege organicã; în consecinţã, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã examenul de constituţionalitate extrinsecã a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2001 trebuie în realitate efectuat prin raportare la normele constituţionale în vigoare la data emiterii actului normativ în discuţie, respectiv la Constituţia din 1991, în forma sa nerevizuitã. În acest sens invocã şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 101/2004 . În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a art. 79 alin. (1) din ordonanţa criticatã faţã de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, se aratã cã interdicţia reglementãrii în domeniul legii organice opereazã numai în privinţa ordonanţelor simple, nu şi în cea a ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 172/2005, Tribunalul Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Dan Constantin Neamţu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale de condamnare pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 contravine "art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie", referitor la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, deoarece dispoziţiile de lege criticate prevãd o infracţiune, precum şi pedeapsa corespunzãtoare acesteia, care puteau fi reglementate doar prin lege organicã. Or, ordonanţa criticatã este "un act normativ emis şi modificat ulterior de Guvern, neratificat încã de Parlament", şi care, prin modalitatea de adoptare, nu poate fi inclus în categoria legilor ordinare sau a celor organice.
Se mai menţioneazã faptul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , "care nu emanã de la Parlament", incrimineazã fapte care anterior erau calificate drept contravenţii. Astfel, <>Decretul nr. 328/1966 prevedea ca infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de cãtre o persoanã având o alcoolemie de peste 1g%, în timp ce, pentru o îmbibaţie alcoolicã de 1g%, autorul excepţiei a fost trimis în judecatã şi condamnat în baza <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
Tribunalul Braşov - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Se aratã, pe de o parte, cã în temeiul art. 114 din Constituţie, "în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã" care intrã în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Chiar şi în condiţiile textului constituţional în forma sa revizuitã, respectiv a art. 114 alin. (4)^1, se apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost aprobatã printr-o lege de cãtre Parlament. Pe de altã parte, potrivit prevederilor "art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţia României", infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare al acestora sunt reglementate prin lege organicã. Or, infracţiunea prevãzutã de art. 79 alin. (1) este conţinutã de o ordonanţã de urgenţã, iar nu de o lege organicã, aşa cum impun prevederile "art. 72 alin. (3) lit. h), ale art. 114 alin. (4) şi alin. (4)^1" din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora noul act normativ, respectiv ordonanţa de urgenţã pretins a fi neconstituţionalã, incrimineazã fapte ce anterior, conform <>Decretului nr. 328/1966 , erau doar contravenţii, se aratã cã acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu se încalcã nici o dispoziţie din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Analiza excepţiei de neconstituţionalitate urmeazã sã se facã prin raportare la reglementãrile "Constituţiei din 1991, care cuprind condiţiile de constituţionalitate pe care <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 trebuia sã le îndeplineascã la momentul adoptãrii". În acest context se constatã cã dispoziţiile de lege criticate, potrivit conţinutului lor şi prin raportare la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia din 1991, constituie reglementãri de domeniul legii organice. Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţã şi în domeniile rezervate legilor organice, deoarece interdicţia de a reglementa pe cale de ordonanţã simplã, atât în domeniile rezervate legilor organice, cât şi în afara domeniilor limitativ enumerate în legea de abilitare emisã de Parlament, nu se poate aplica, prin analogie, şi în cazul ordonanţei de urgenţã, pentru care Constituţia prevede, la art. 114 alin. (4), alte condiţii, şi anume: necesitatea adoptãrii unei reglementãri într-un caz excepţional şi depunerea ordonanţei de urgenţã spre aprobare la Parlament, fãrã a mai face distincţii dupã obiectul reglementãrii. În acest sens este invocatã şi jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 34/1998, nr. 15/2000, nr. 85/2001 şi nr. 101/2004.
În consecinţã, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , raportate la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la incriminarea prin actul normativ criticat a unor fapte ce în reglementarea anterioarã erau calificate drept contravenţii, se aratã cã acestea nu constituie o criticã de neconstituţionalitate, ci exprimã doar "dezacordul cu opţiunea legiuitorului de a da relevanţã penalã unei fapte care anterior era consideratã ca prezentând un pericol social redus".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului menţionat faţã de prevederile "art. 72 alin. (3) lit. h) şi ale art. 114 alin. (4) şi alin. (4)^1 din Constituţie", devenite, în urma republicãrii acesteia, "art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi şi a doua", aceasta nu poate fi reţinutã. "Examinarea adoptãrii constituţionalitãţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare" şi în consecinţã al motivelor de neconstituţionalite extrinsecã a dispoziţiilor criticate "se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptãrii respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate".
Aşadar, constituţionalitatea extrinsecã a ordonanţei de urgenţã criticate trebuie analizatã numai prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 114, în vigoare la momentul adoptãrii sale. "în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţã în domenii care fac obiectul legii organice", reţinând cã "interdicţia abilitãrii Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât alin. (1) al art. 114 dispune expres cã Parlamentul poate adopta o asemenea lege în domenii care nu fac obiectul legilor organice. O asemenea interdicţie nu era prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114, referitor la ordonanţe de urgenţã, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionalitãţii instituţiei (Deciziile nr. 34/1998 şi nr. 101/2004)".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile pãrţii prezente, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecatã, dispoziţiile <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificãrile ulterioare. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referã însã doar la alin. (1) al art. 79 din ordonanţa menţionatã, astfel cã numai asupra acestui text de lege Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de cãtre o persoanã care are o îmbibaţie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depãşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se aflã sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
În motivarea excepţiei ridicate, autorul acesteia invocã încãlcarea "art. 72 alin. (3) lit. h)", precum şi a art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma sa nerevizuitã. Din conţinutul criticii formulate rezultã însã cã autorul excepţiei se referã în realitate la prevederile constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie care, în urma revizuirii şi republicãrii Legii fundamentale, au devenit art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi din aceasta, având urmãtorul cuprins:
- Art. 73 alin.(3) lit. h): "Prin lege organicã se reglementeazã: (...)
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora.";
- Art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi: "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestuia.
(5) Ordonanţa de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. (...)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: critica de neconstituţionalitate extrinsecã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 constã, în esenţã, în susţinerea potrivit cãreia art. 79 alin. (1), care reglementeazã infracţiunea de a conduce autovehicule sub influenţa bãuturilor alcoolice sau a unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, precum şi pedeapsa corespunzãtoare, încalcã prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, referitoare la domeniile de reglementare ale legilor organice.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceastã ordonanţã de urgenţã, datoritã faptului cã nu a fost încã aprobatã de Parlament cu întrunirea numãrului de voturi necesar adoptãrii legilor organice, nu poate fi încadratã în aceastã categorie şi contravine, astfel, art. 72 alin. (3) lit. f) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie. Infracţiunea prevãzutã de art. 79 alin. (1) este stabilitã printr-o ordonanţã de urgenţã, iar nu de o lege organicã.
Curtea Constituţionalã observã faptul cã argumentarea criticii prezentate se bazeazã pe o confuzie în ceea ce priveşte condiţiile impuse de Legea fundamentalã pentru ca Guvernul sã emitã ordonanţe de urgenţã, domeniile de reglementare ale acestora, precum şi condiţiile necesare pentru intrarea lor în vigoare.
În ceea ce priveşte susţinerile privind examinarea constituţionalitãţii unui act normativ prin raportare la normele Legii fundamentale în vigoare la momentul sesizãrii Curţii Constituţionale, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat cã "examinarea constituţionalitãţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptãrii respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate". (<>Decizia nr. 101 din 9 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 10 mai 2004). În consecinţã, argumentele formulate în acest sens nu pot fi reţinute.
Art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma sa anterioarã revizuirii prin <>Legea nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, stabilea cã, în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã, care intrã în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu. Proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a fost depus la Camera Deputaţilor în data de 20 decembrie 2002, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002. Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile cerute de art. 107 alin. (4) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru ca ordonanţa de urgenţã sã intre în vigoare. Cât priveşte aprobarea sau respingerea acestui proiect de lege, ca urmare a dezbaterii şi votului exprimat în Parlament, aceasta nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţã. Autorul excepţiei confundã operaţiunea de "depunere spre aprobare la Parlament" a unei ordonanţe de urgenţã, necesarã sine qua non intrãrii sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicãrii în Monitorul Oficial al României, cu operaţiunea - ulterioarã - de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţã a Guvernului.
De altfel, urmãrind derularea procesului legislativ al proiectului de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea Constituţionalã observã cã acesta a fost adoptat la data de 31 august 2004 de cãtre Camera Deputaţilor, conform procedurii legislative prevãzute de Constituţia din 1991 şi cu îndeplinirea cerinţelor specifice adoptãrii unei legi organice. La data de 5 mai 2005, Senatul a adoptat cu modificãri proiectul de lege, pentru ca, în urma constituirii, potrivit art. 155 alin. (1) din Constituţia în forma sa revizuitã, a unei comisii de mediere, raportul acesteia sã fie adoptat în plenul Senatului la data de 9 iunie 2005 şi de plenul Camerei Deputaţilor la data de 21 iunie 2005.
Potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele României a cerut Parlamentului reexaminarea legii, la 4 iulie 2005.
În ceea ce priveşte caracterul organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţã le poate cuprinde, se observã cã, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţã, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegãrii legislative printr-o lege specialã de abilitare a Guvernului prevede interdicţia expresã de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fãrã ca aceastã interdicţie sã se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţã, care îşi gãseşte reglementarea distinctã în cadrul alin. (4) al art. 114. În acest sens Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant, de exemplu prin <>Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.
În consecinţã, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prevede, la art. 79 alin. (1), o infracţiune în legãturã cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pedeapsa aplicabilã, ceea ce corespunde întru totul normelor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 reglementeazã, la art. 79, o infracţiune care, conform actului normativ anterior în materie, constituia doar contravenţie, Curtea constatã cã aceasta nu este o adevãratã criticã de neconstituţionalitate, ci exprimã doar nemulţumirea faţã de opţiunea legiuitorului de a reconsidera, în cadrul unei noi politici penale în materia circulaţiei pe drumurile publice, caracterul unei fapte în infracţiune, şi care anterior era apreciatã ca prezentând un pericol social redus, fiind calificatã drept contravenţie. De altfel, autorul nici nu indicã un text constituţional pretins a fi încãlcat prin aceastã nouã calificare juridicã a faptei respective.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Dan Constantin Neamţu în Dosarul nr. 172/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
