Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 37 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (1) lit. e) si art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 8 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Marius Cãtãlin Strâmbei în Dosarul nr. 1.098/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 , arãtând cã acestea creeazã o discriminare între douã categorii de persoane aflate, în realitate, în situaţii similare. Astfel, considerã cã legea nu ţine cont de faptul cã auditorul de justiţie este asimilat magistraţilor, aşa încât nu existã diferenţã între poliţiştii care dobândesc statutul de judecãtor sau procuror direct prin concurs şi cei care înceteazã raporturile de serviciu prin demisie pentru a urma cursurile Institutului Naţional al Magistraturii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 , aratã cã aceasta nu este întemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.098/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicatã de Marius Cãtãlin Strâmbei cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.599 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare <>art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, aratã cã, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, dobândirea calitãţii de procuror sau judecãtor se face fie potrivit art. 14 şi urmãtoarele din aceastã lege, în urma promovãrii examenului de absolvire a cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii, fie direct, potrivit art. 33 din aceeaşi lege, prin îndeplinirea condiţiilor legale şi promovarea unui concurs. În prima situaţie, pentru poliţistul care dobândeşte calitatea de judecãtor sau procuror, temeiul încetãrii raporturilor de serviciu este <>art. 69 alin. (1) lit. d) sau f) din Legea nr. 360/2002 , fiindu-le imputabile cheltuielile de şcolarizare, potrivit art. 70 din aceastã lege. În cea de a doua situaţie, pentru poliţiştii care dobândesc calitatea de procuror sau judecãtor nu mai sunt aplicabile prevederile <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 . Faptul cã, în una dintre situaţii, respectiv cea a poliţiştilor care urmeazã cursurile Institutului Naţional al Magistraturii, încetarea raporturilor de serviciu se face prin demisie, iar în cealaltã situaţie, a ocupãrii funcţiei de judecãtor sau procuror prin susţinerea unui concurs, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se face ca urmare a numirii într-o altã funcţie publicã nu reprezintã, în opinia autorului excepţiei, o justificare temeinicã a aplicãrii unui tratament juridic diferenţiat pentru categorii de persoane care, în realitate, se gãsesc în aceeaşi situaţie. Astfel, pentru ambele categorii de persoane încetarea raporturilor de serviciu se face ca urmare a admiterii în magistraturã. De asemenea, aratã cã prevederile <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 îngrãdesc dreptul persoanei de a alege liber profesia şi locul de muncã, deoarece cuantumul mare al cheltuielilor de şcolarizare care trebuie restituite îl împiedicã pe poliţistul care doreşte sã ocupe un alt loc de muncã sã mai facã demersuri în acest sens. În sfârşit, considerã cã prevederile de lege criticate aduc o atingere şi dreptului de proprietate, întrucât legea nu este suficient de previzibilã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal aratã cã prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) se circumscriu dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al libertãţii, întrucât apãrarea ordinii publice face necesar ca o persoanã sã nu deţinã douã funcţii publice în acelaşi timp. Restrângerea prevãzutã de textul de lege criticat este proporţionalã cu scopul în care a fost dispusã, respectiv cel mai sus arãtat, şi se aplicã în mod nediscriminatoriu tuturor funcţionarilor publici şi tuturor poliţiştilor. De asemenea, aceastã restrângere nu aduce atingere existenţei dreptului poliţistului ca, oricând în cariera sa, sã acceadã la o altã funcţie publicã şi sã fie numit în aceasta, în condiţiile legii. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 , aratã cã acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 15 şi art. 57 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul de vedere solicitat.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) şi <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 89/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 101/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 69 alin. (1) lit. e): "Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzãtor de cãtre persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: [...]
e) la numirea într-o altã funcţie publicã;";
- Art. 70: "Poliţistul care a absolvit o instituţie de învãţãmânt a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cãruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat sã restituie cheltuielile efectuate cu pregãtirea sa, proporţional cu perioada rãmasã pânã la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi art. 41 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la muncã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în critica pe care o formuleazã, autorul excepţiei are în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 prin coroborare cu prevederile <>Legii nr. 303/2004 referitoare la condiţiile în care o persoanã poate deveni procuror sau judecãtor. Astfel, considerã cã, în mãsura în care o persoanã renunţã la calitatea de poliţist pentru a deveni procuror sau judecãtor, indiferent dacã încetarea raporturilor de serviciu se face prin demisie sau prin numire în funcţie, este vorba de aceeaşi situaţie de fapt, astfel cã nu se justificã aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.
Faţã de aceste critici, Curtea observã cã prevederile <>art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 au un conţinut clar, neechivoc, care stabileşte ca motiv de încetare a raporturilor de serviciu situaţia în care un poliţist este numit într-o funcţie publicã, situaţie distinctã de aceea în care o persoanã demisioneazã, indiferent de motivele demisiei. Aceastã dispoziţie de lege se aplicã fãrã nicio deosebire tuturor persoanelor care se încadreazã în ipoteza normei, astfel încât orice poliţist care este numit într-o funcţie publicã va înceta raporturile de serviciu potrivit dispoziţiilor <>art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 , cu antrenarea consecinţelor juridice legale subsecvente. Din contrã, demisia ori celelalte motive de încetare a raporturilor de serviciu pot atrage consecinţe juridice diferite, întrucât situaţiile sunt obiectiv diferite.
În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a arãtat în numeroase rânduri cã principiul egalitãţii nu presupune omogenitate, astfel cã situaţii obiectiv diferite justificã şi uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
În situaţia pusã în discuţie de autorul excepţiei, Curtea, examinând prevederile <>Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, constatã cã auditorul de justiţie este numit ca judecãtor sau procuror doar în urma absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii, aflându-se într-o situaţie deosebitã de persoana care, îndeplinind condiţiile legale, este numit direct ca judecãtor sau procuror în urma susţinerii concursului pe post.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea dreptului la muncã, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu limiteazã dreptul unei persoane de a alege liber un loc de muncã. Consecinţele pe care trebuie sã le suporte un poliţist care decide sã îşi aleagã un alt loc de muncã pot fi mai degrabã circumscrise aspectelor patrimoniale pe care le implicã o astfel de decizie. Aceste consecinţe au fost acceptate, însã, de cel care a dorit sã devinã poliţist, prin angajamentul încheiat în acest sens, aşa cum reiese din cuprinsul <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 . În plus, restituirea are în vedere acele sume investite în vederea pregãtirii profesionale a poliţistului, sume a cãror acordare nu se mai justificã de vreme ce beneficiarul lor renunţã la aceastã calitate într-un termen mai scurt decât cel considerat de legiuitor ca justificând efortul financiar al statului pentru acest obiectiv.
Pentru aceste motive, Curtea considerã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi <>art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Marius Cãtãlin Strâmbei în Dosarul nr. 1.098/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
