Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 369 din 28 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 952 din 18 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Municipiul Dej prin primar Ioan Ungur în Dosarul C nr. 52/2004 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin care aceasta solicitã amânarea cauzei, în vederea pregãtirii apãrãrii.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii, apreciind cã partea a dispus de un timp suficient pentru a-şi pregãti apãrarea.
Deliberând, Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi al celor ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, învederând cã prevederile legale criticate, declarate neconstituţionale de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , nu au mai fost pãstrate în textul <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , în urma republicãrii acestui act normativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2004, pronunţatã în Dosarul C nr. 52/2004, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, şi a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Municipiul Dej, prin primar Ioan Ungur, cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare. În sprijinul acestor afirmaţii invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin <>Decizia nr. 208/2000 , în care s-a statuat cã dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 , potrivit cãrora taxa de timbru era stabilitã la un nivel de zece ori mai mic decât cel prevãzut în <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 şi în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , erau neconstituţionale. De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã "textele de lege criticate creeazã un regim discriminatoriu între persoanele juridice sãrace şi cele bogate, între cei cu posibilitãţi financiare mari şi cei cu posibilitãţi financiare reduse".
Judecãtoria Dej, apreciind ca neconstituţionale textele de lege criticate în raport cu art. 16, art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, republicatã, precum şi cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens aratã cã, deşi prin deciziile nr. 229/2003, nr. 276/2003 şi nr. 313/2003 Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate ce priveau dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , prin <>Decizia nr. 40/2004 au fost admise criticile aduse dispoziţiilor identice cuprinse în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 . Instanţa de judecatã observã însã cã, la data pronunţãrii încheierii prin care a sesizat Curtea Constituţionalã, nu se scursese termenul de 45 de zile de la publicarea <>Deciziei nr. 40/2004 , termen dupã care, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicatã, dispoziţiile legale constatate ca fiind neconstituţionale îşi înceteazã efectele juridice. De asemenea, considerã cã practica Curţii Constituţionale cu privire la prevederile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , respectiv <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este "neunitarã". Având în vedere aceste douã aspecte, considerã justificatã sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acest sens aratã cã, prin dispoziţiile <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogatã, excepţie fãcând <>art. 152. De asemenea, aminteşte cã, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 . În final, aratã cã, potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, Curtea nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalitãţii unei legi sau ordonanţe sau a unor prevederi dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, precum şi dispoziţiile <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 24.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, anterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogatã prin <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , excepţie fãcând prevederile art. 152. Dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 au fost preluate, însã cu un conţinut identic, în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 .
Aşa fiind, Curtea apreciazã cã obiect al controlului de neconstituţionalitate în prezenta speţã îl constituie dispoziţiile <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 .
Examinând aceste dispoziţii, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a declarat aceste prevederi legale ca fiind neconstituţionale. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã dispoziţiile <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , condiţionând însãşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni, au semnificaţia drasticã a unui fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei, ceea ce îngrãdeşte liberul acces la justiţie.
Ţinând cont de soluţia Curţii, cu prilejul republicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , legiuitorul a îndepãrtat soluţia legislativã criticatã, ea nemairegãsindu-se în conţinutul actului normativ republicat.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul cã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, excepţia apare ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi a art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Municipiul Dej prin primar Ioan Ungur în Dosarul C nr. 52/2004 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
