Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 369 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1, art. 31 si art. 34 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 317 din 9 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu în Dosarul nr. 7.396/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.420D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.881D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ovidiu Marcel Pãtru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.881D/2010 şi nr. 2.420D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.881D/2010 la Dosarul nr. 2.420D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.396/212/2009, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu.
Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.091/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ovidiu Marcel Pãtru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile criticate creeazã o inegalitate între partea care a recuzat un judecãtor şi judecãtorul recuzat, deoarece la judecarea cererii de recuzare poate participa, pentru a-şi susţine cauza, doar judecãtorul respectiv, iar nu şi partea care a depus cererea. De asemenea, prin imposibilitatea atacãrii încheierii prin care se respinge cererea de recuzare se încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare al pãrţii care a depus cererea respectivã.
Judecãtoria Constanţa aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 30 alin. (1): "Recuzarea judecãtorului se hotãrãşte de instanţa respectivã, în alcãtuirea cãreia nu poate sã intre cel recuzat.";
- Art. 31: "(1) Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.
(2) Nu se admite interogatoriul sau jurãmântul ca mijloc de dovadã a motivelor de recuzare.
(3) În cursul judecãrii cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedurã.";
- Art. 34: "(1) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã la nicio cale de atac.
(2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odatã cu fondul.
(3) Când instanţa superioarã de fond constatã cã recuzarea a fost pe nedrept respinsã, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la garantarea dreptului la apãrare şi art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 5, art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006, a reţinut cã dispoziţiile criticate nu încalcã principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apãrare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţã publicã o încheiere asupra recuzãrii, prin aceastã reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odatã cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã. Totodatã, Curtea a reţinut cã cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stãtãtoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurã integratã procesului în curs de judecatã, al cãrei scop este tocmai asigurarea desfãşurãrii normale a judecãţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacãrii numai odatã cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţeazã sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţeazã recuzarea, care nu sunt supuse niciunei cãi de atac.
În ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecatã intrã în competenţa exclusivã a sa.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu în Dosarul nr. 7.396/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa şi de Ovidiu Marcel Pãtru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
