Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 369 din 20 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2) lit. i) si art. 63 alin. (3) si (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) şi <>art. 35 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie invocatã de Teodor Luţã Bura în Dosarul nr. 2.878/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008, în prezenţa apãrãtorului pãrţii Lãcrãmioara Camelia Ciuban, avocatul Claudia Vasu-Kolla, cu împuternicire avocaţialã la dosar, şi în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheiere. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 28 februarie 2008, la 5 martie 2008, la 11 martie 2008, la 13 martie 2008 şi la 20 martie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.878/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) şi <>art. 35 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Excepţia a fost invocatã de recurentul Teodor Luţã Bura într-o cauzã având ca obiect recursul formulat de acesta împotriva Sentinţei civile nr. 37/PI/CC/04.05.2007, pronunţatã de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.878/30/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantã Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţia Copilului Timiş şi intimata pârâtã Lãcrãmioara Camelia Ciuban, privind încuviinţarea adopţiei interne.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile referitore la exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, atât în faza deschiderii procedurii adopţiei interne, reglementatã prin <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 , cât şi în faza încuviinţãrii acesteia, potrivit art. 35 alin. (2) lit. i) din aceeaşi lege, sunt neconstituţionale, fiind contrare atât dispoziţiilor art. 20, art. 26, art. 48 şi art. 49 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, susţine cã lipsa exprimãrii consimţãmântului pãrinţilor fireşti, în faţa instanţei judecãtoreşti, şi în procedura încuviinţãrii adopţiei produce efecte dintre cele mai grave atât cu privire la relaţiile dintre copil şi familia sa naturalã, cât şi "cu privire la dezvoltarea sociopsihoculturalã a acestuia". Autorul aratã cã şi-a stabilit filiaţia faţã de minorã între data deschiderii procedurii adopţiei interne şi data încuviinţãrii adopţiei de cãtre instanţa de fond, fãrã a-şi putea exprima consimţãmântul, situaţie datoratã dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. i), criticate pentru neconstituţionalitate. De asemenea, precizeazã cã, deşi statutul juridic al copilului faţã de care s-a deschis procedura adopţiei poate suferi modificãri, între data deschiderii procedurii adopţiei şi aceea a încuviinţãrii acesteia, legiuitorul nu a prevãzut obligativitatea exprimãrii consimţãmântului pãrinţilor fireşti în faţa instanţei de judecatã şi în procedura încuviinţãrii adopţiei, încãlcându-se prin aceasta dreptul persoanelor la viaţa familialã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti este prevãzutã de <>art. 14 din Legea nr. 273/2004 ca o condiţie de fond la adopţia copilului, consecinţa fiind aceea cã, prin adopţie, înceteazã legãturile de rudenie fireascã şi orice relaţie ce caracterizeazã viaţa de familie. De asemenea, precizeazã cã procedura adopţiei interne parcurge în actuala reglementare a <>Legii nr. 273/2004 trei faze, iar exprimarea consimţãmântului în faţa instanţei de judecatã este impusã numai la deschiderea procedurii adopţiei, conform art. 15 din lege. În acest cadru legal, consimţãmântul la adopţia copilului este de ordin general, iar nu unul în cunoştinţã de cauzã. Curtea de Apel Timişoara observã cã, potrivit art. 5 şi art. 9 din Convenţia europeanã în materia adopţiei pentru copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat pin <>Legea nr. 15 din 25 martie 1993 , existenţa consimţãmântului pãrinţilor se analizeazã la momentul "pronunţãrii adopţiei", deci cel al încuviinţãrii, şi nu la cel al deschiderii procedurii acesteia. Face referire şi la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificatã de România prin <>Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990 , potrivit cãrora, în cazul separãrii copilului de pãrinţii sãi, toate pãrţile interesate trebuie sã aibã posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute punctele de vedere. Aratã cã sunt de observat şi dispoziţiile art. 21 din aceeaşi Convenţie, potrivit cãrora în cazul adopţiei copilului, trebuie sã primeze interesele supreme ale acestuia, sens în care adopţia va fi autorizatã numai cu luarea în considerare a statutului juridic al copilului în raport cu pãrinţii, cu rudele şi cu reprezentanţii sãi legali şi numai dacã persoanele interesate şi-au dat consimţãmântul cu privire la adopţie în cunoştinţã de cauzã, în urma unei consilieri corespunzãtoare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã ne aflãm în prezenţa unei situaţii de "vid legislativ" în care judecãtorul este chemat sã interpreteze legea şi sã îi suplineascã lipsurile, astfel încât aceasta sã fie aplicatã în conformitate cu scopul pentru care a fost edictatã, sens în care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 26, art. 29, art. 48 şi art. 49 din Constituţie, raportate la art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Considerã cã ceea ce a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de interpretare şi de aplicare a legii la o situaţie specificã, acestea fiind atributul exclusiv al instanţelor de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) şi ale <>art. 35 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (1): "Consimţãmântul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui se dã în faţa instanţei judecãtoreşti odatã cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.";
- Art. 35 alin. (2) lit. i): "Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţitã de urmãtoarele acte:
[...]
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, în mãsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotãrâre judecãtoreascã de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplicã în mod corespunzãtor."
Prevederile art. 12 alin. (3) şi (4) şi ale <>art. 13 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, la care face trimitere art. 35 alin. (2) lit. i), au urmãtorul conţinut:
- Art. 12 alin. (3) şi (4): "(3) Dacã unul dintre pãrinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispãrut, pus sub interdicţie, precum şi dacã se aflã, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţãmântul celuilalt pãrinte este îndestulãtor.
(4) Consimţãmântul pãrinţilor fireşti ai copilului nu este necesar dacã ambii se gãsesc în oricare dintre situaţiile prevãzute la alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevãzute la art. 5 alin. (3).";
- Art. 13: "În mod excepţional, instanţa judecãtoreascã poate trece peste refuzul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacã se dovedeşte, prin orice mijloc de probã, cã aceştia refuzã în mod abuziv sã-şi dea consimţãmântul la adopţie şi instanţa apreciazã cã adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia datã în condiţiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresã a hotãrârii în aceastã privinţã."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 48 privitor la familie, art. 49 privind protecţia copiilor şi tinerilor. Totodatã, autorul excepţiei considerã cã prevederile criticate contravin şi dispoziţiilor art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei nu şi-a dat consimţãmântul la deschiderea procedurii adopţiei, întrucât nu era stabilitã paternitatea faţã de copil şi nici nu a fost parte în faza încuviinţãrii adopţiei ce a fãcut obiectul Dosarului nr. 2.878/30/2007 soluţionat de Tribunalul Timiş - Secţia civilã, de vreme ce, potrivit <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 , la încuviinţarea adopţiei se citeazã numai direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul şi persoana ori familia adoptatoare.
Potrivit <>art. 61 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 , cererile de deschidere a procedurii adopţiei, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecã în primã instanţã, la tribunal, potrivit regulilor prevãzute de Cartea III - Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedurã civilã, iar recursul, potrivit art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, "poate fi fãcut de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea pricinii". Ca atare, în materie, recursul, potrivit <>art. 61 alin. (5) din Legea nr. 273/2004 coroborat cu art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, poate fi formulat şi de autorul excepţiei, care, recunoscându-şi paternitatea faţã de copil, între deschiderea procedurii adopţiei şi încuviinţarea acesteia, are calitate procesualã şi justificã un interes.
1. În ceea ce priveşte art. 15 alin. (1) din <>cap. II - "Condiţiile de fond ale adopţiei" al Legii nr. 273/2004 , criticat pentru neconstituţionalitate, Curtea observã cã acesta prevede exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui numai odatã cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei, în faţa instanţei judecãtoreşti. Consimţãmântul pãrinţilor fireşti este o condiţie de fond la adopţia copilului, urmând a fi exprimat în mod liber, necondiţionat şi numai dupã ce aceştia au fost informaţi asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetãrii legãturilor lor de rudenie cu copilul, consimţãmântul, însã, este de ordin general şi nu are în vedere persoana sau familia adoptatoare.
De aceea, Curtea constatã cã prevederile art. 15 alin. (1) privind exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, la momentul deschiderii procedurii adopţiei, sunt în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind familia, viaţa familialã şi protecţia copiilor şi a tinerilor, ce se regãsesc în art. 26, art. 48 şi art. 49 din Constituţie, cât şi cu interesul superior al copilului.
De asemenea, Curtea reţine cã prevederile criticate nu contravin nici art. 20 din Constituţie, raportat la art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 35 alin. (2) lit. i) din cap. III "Procedura adopţiei interne", secţiunea 4 "Încuviinţarea adopţiei" din <>Legea nr. 273/2004 , Curtea observã cã acesta cuprinde douã teze, ce se vor analiza prin conformitatea lor cu dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
a. Curtea reţine cã <>art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi din Legea nr. 273/2004 prevede cã, la cererea de încuviinţare a adopţiei, se anexeazã documente doveditoare cu privire la exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, din faza de deschidere, fãrã sã se prevadã exprimarea acestuia, în aceastã etapã, în faţa instanţei de judecatã. În mod excepţional, în mãsura în care s-a pronunţat anterior o hotãrâre judecãtoreascã de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului, documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti pot sã lipseascã.
Tot astfel, Curtea reţine cã pãrinţii fireşti ai copilului sunt citaţi numai la judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei, iar potrivit <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 , pãrinţii fireşti nu sunt pãrţi în procedura de încuviinţare a adopţiei, judecarea cererilor de încuviinţare a acesteia fãcându-se cu citarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, a direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul şi a persoanei sau a familiei adoptatoare.
Totodatã, Curtea observã cã, potrivit reglementãrilor criticate, pentru încuviinţarea adopţiei de cãtre instanţã este suficient consimţãmântul exprimat numai în procedura deschiderii adopţiei, constatat prin documente doveditoare, sau consimţãmântul extrajudiciar al pãrinţilor fireşti, constatat prin act notarial, având forma autenticã, deşi aceastã a doua posibilitate este reglementatã de <>Legea nr. 273/2004 doar în cazul adopţiei copilului de cãtre soţul pãrintelui sãu.
Eliminarea pãrinţilor din procedura încuviinţãrii adopţiei este o deficienţã a textelor de lege criticate, de vreme ce prezenţa direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului şi a direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul nu poate suplini lipsa consimţãmântului pãrinţilor fireşti, citarea în instanţã a acestora şi luarea consimţãmântului lor direct în faţa instanţei în procedura încuviinţãrii fiind necesare pentru realizarea interesului superior al copilului.
Curtea constatã cã adopţia este, în egalã mãsurã, o operaţiune juridicã şi o mãsurã de protecţie a copilului, având caracterul unui act juridic complex, valabil prin îndeplinirea condiţiilor de fond, inclusiv prin exprimarea consimţãmântului de cãtre pãrinţii fireşti şi prin lipsa impedimentelor la adopţie, în acelaşi timp fiind şi o mãsurã de protecţie a copilului, ce rezultã din reglementãrile internaţionale în materie, la care România este parte.
Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã prevederile <>art. 35 alin. (2) lit. i din Legea nr. 273/2004 , în primul rând, raportat la art. 20 din Constituţie, care prevede cã, în mãsura în care existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
În acest sens, Curtea reţine cã, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin <>Legea nr. 15 din 25 martie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 martie 1993, "[...] adopţia nu este pronunţatã decât dacã cel puţin consimţãmintele urmãtoare au fost acordate şi nu au fost retrase:
a) consimţãmîntul mamei şi, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatãlui [...]".
De asemenea, Curtea constatã cã art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii prevede cã "Autoritatea competentã nu va pronunţa o adopţie decât dupã o anchetã corespunzãtoare privind adoptatorul, copilul şi familia sa", stabilindu-se astfel calitatea de pãrţi a pãrinţilor fireşti la momentul pronunţãrii adopţiei.
Aşadar, potrivit Convenţiei europene în materia adopţiei de copii, exprimarea consimţãmântului de cãtre pãrinţii fireşti se face la momentul "pronunţãrii adopţiei", deci la momentul încuviinţãrii acesteia.
Curtea constatã cã omisiunea, din cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, a exprimãrii consimţãmântului pãrinţilor fireşti la momentul încuviinţãrii adopţiei, exigenţã expres reglementatã în Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, constituie o neconcordanţã, în accepţiunea art. 20 alin. (2) din Constituţie, între legea internã şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care textul constituţional consacrã prioritatea reglementãrii internaţionale.
Curtea constatã, aşadar, cã prevederile <>art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi din Legea nr. 273/2004 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi la art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, în mãsura în care nu prevãd luarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, în faţa instanţei, odatã cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
De asemenea, Curtea reţine cã art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi încalcã atât dispoziţiile constituţionale ale art. 26 privitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 48 relative la familie şi ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, cât şi prevederile art. 8 referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
b. Cât priveşte prevederile <>art. 35 alin. (2) lit. i) teza finalã din Legea nr. 273/2004 , având urmãtorul conţinut: "[...] dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplicã în mod corespunzãtor", Curtea constatã cã acesta consacrã cazuri excepţionale în care exprimarea consimţãmântului la adopţie a pãrintelui ori a pãrinţilor fireşti nu este obligatorie, atunci când unul dintre ei sau ambii se aflã în unul dintre cazurile reglementate expres de lege.
Curtea observã cã se face trimitere la cazuri excepţionale în care este îndestulãtor consimţãmântul unuia dintre pãrinţii fireşti, exprimat atât în faza de deschidere a procedurii adopţiei, cât şi în cea a încuviinţãrii acesteia, dacã unul dintre aceştia este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispãrut, pus sub interdicţie, precum şi dacã se aflã, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. De asemenea, consimţãmântul pãrinţilor fireşti ai copilului nu este necesar dacã ambii sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi, în condiţiile legii, morţi sau dispãruţi, puşi sub interdicţie, precum şi dacã se aflã, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa ori dacã se adoptã o persoanã majorã.
În acelaşi mod, instanţa judecãtoreascã poate trece peste refuzul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, în mod excepţional, dacã se dovedeşte, prin orice mijloc de probã, cã aceştia refuzã, în mod abuziv, sã-şi dea consimţãmântul la adopţie şi instanţa apreciazã cã adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia, în cazul în care a împlinit vârsta de 10 ani, cu motivarea expresã a hotãrârii în aceastã privinţã.
Curtea constatã cã aceste prevederi criticate sunt în acord cu dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, circumstanţierea cazurilor în care consimţãmântul pãrintelui sau al pãrinţilor fireşti poate sã lipseascã, la momentul încuviinţãrii adopţiei, dând expresie principiului interesului superior al copilului.
Curtea constatã cã prevederile care consacrã acest din urmã caz sunt în acord atât cu dispoziţiile constituţionale ale art. 26, art. 48 şi ale art. 49, cât şi cu ale art. 20 din Constituţie, raportat la art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dovedirea refuzului abuziv al pãrinţilor fireşti, luarea consimţãmântului copilului care a împlinit vârsta de 10 ani şi, mai ales, obligarea instanţei de a-şi motiva expres hotãrârea dau expresie principiului interesului superior al copilului.
3. Potrivit <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, care prevede cã "În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare", întrucât în cauzã dispoziţiile <>art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi din Legea nr. 273/2004 nu pot fi disociate de cele ale art. 63 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege, Curtea urmeazã sã extindã controlul de constituţionalitate şi asupra acestor prevederi care au urmãtorul conţinut:
- art. 63 alin. (3): "Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, a direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare.";
- art. 63 alin. (4): "Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului".
Curtea constatã cã prevederile <>art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 asupra cãrora s-a extins controlul de constituţionalitate încalcã aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi şi, prin extindere, şi a prevederilor <>art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicatã de Teodor Luţã Bura în Dosarul nr. 2.878/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã, constatând cã aceste prevederi contravin art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, în mãsura în care nu prevãd luarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, în faţa instanţei, odatã cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) lit. i) teza finalã, excepţie ridicatã în acelaşi dosar de acelaşi autor.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
