Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 369 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecãtoriei Lugoj.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 204/252/2006, Judecãtoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 16 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.
În dezvoltarea motivelor de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã prin textul de lege criticat "legiuitorul a omis sã prevadã situaţiile sau criteriile care sã lãmureascã în care cazuri sau situaţii rãspunde persoana fizicã şi în care situaţii sau dupã ce criterii rãspunde persoana juridicã. Procedând în mod vãdit lacunar, legiuitorul a lãsat posibilitatea agentului constatator sã-şi aleagã dupã bunul plac subiectul rãspunderii contravenţionale, adicã în mod arbitrar". De asemenea, aratã cã "faptul cã persoanele juridice au o mai mare posibilitate bãneascã de platã nu este un criteriu care sã justifice sancţiuni mai mari".
Judecãtoria Lugoj apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 650/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit cãruia "Sancţiunile prevãzute la art. 80 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dubleazã".
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege, indiferent de proprietar, a proprietãţii private, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin urmãtoarele:
În legãturã cu susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã prevederile criticate "omit sã prevadã situaţiile sau criteriile care sã lãmureascã în care cazuri sau situaţii rãspunde persoana fizicã şi în care situaţii sau dupã ce criterii rãspunde persoana juridicã" şi cã sunt "lacunare", se constatã cã acestea nu pot fi reţinute. Restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune înlãturarea lacunei prin completarea reglementãrii, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constitu-ţionalitã ţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În motivarea excepţiei se mai susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "faptul cã persoanele juridice au o mai mare posibilitate bãneascã de platã nu este un criteriu care sã justifice sancţiuni mai mari".
Cu privire la aceastã criticã, se constatã cã prevederile <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reprezintã norme coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificatã de pericolul social ridicat al faptei sãvârşite de aceasta, şi nu de posibilitãţile financiare, astfel cum susţine autorul excepţiei. Legiuitorul a înţeles sã recurgã la sancţionarea contravenţionalã mai drasticã a comercianţilor persoane juridice în scopul prevenirii şi sancţionãrii faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã. Mai mult decât atât, unele contravenţii nu pot fi sãvârşite decât de agenţii economici.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecãtoriei Lugoj.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
