Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 368 din 28 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor si drepturile conexe, prin adoptarea de masuri pentru combaterea pirateriei in domeniile audio si video, precum si a programelor pentru calculator, aprobata prin Legea nr. 213/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.039 din 10 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de mãsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Procony 97 Com" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.931/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât persoanele juridice şi persoanele fizice se aflã într-o situaţie diferitã, fapt ce justificã un tratament juridic diferenţiat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 12.931/2003, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de mãsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 213/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Procony 97 Com" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii unei plângeri împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PJ nr. 0000061 din 8 ianuarie 2003, încheiat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. În acest sens aratã cã, "Prin diferenţa cuantumului de sancţiune, articolul criticat a creat fundamentul unei discriminãri în faţa legii între persoanele fizice şi persoanele juridice, care produc în vederea comercializãrii, reproduc, distribuie, comercializeazã sau închiriazã programe pentru calculator pe teritoriul României".
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, apreciind ca neîntemeiate argumentele autorului excepţiei, aratã cã "egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu presupune omogenitate, în situaţii diferite impunându-se luarea unor mãsuri diferite dacã acestea sunt întemeiate pe criterii raţionale şi obiective". Astfel, considerã cã, în ipoteza prevãzutã de textul de lege criticat, aplicarea unui regim sancţionator agravat persoanelor juridice este justificatã de pericolul sporit al contravenţiei sãvârşite de o persoanã juridicã, deoarece presupune un numãr mai mare de persoane fizice implicate în activitatea ilicitã. De asemenea, apreciazã cã şi situaţia financiarã a contravenientului trebuie privitã ca un criteriu în stabilirea cuantumului sancţiunii aplicabile acestuia, motivând cã, în lipsa unei asemenea corelãri, "sancţiunea aplicatã riscã sã rãmânã fãrã efect atunci când prin cuantumul sãu apare ca nesemnificativã în raport cu activul patrimonial al debitorului". În acest sens, aminteşte cã activul societãţilor comerciale este mult superior activului patrimonial al unei persoane fizice.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã, care consacrã egalitatea în drepturi se referã la cetãţeni, persoane fizice şi sunt aplicabile persoanelor colective faţã de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacã acest regim juridic diferit se rãsfrânge asupra cetãţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã, trebuie interpretate în legãturã cu prevederile constituţionale ale art. 4 în care sunt prevãzute criteriile egalitãţii în drepturi, şi anume rasã, naţionalitate, origine etnicã, religie, sex, opinie, apartenenţã politicã, avere şi origine socialã. Din aceastã perspectivã, considerã cã dispoziţia contestatã nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neîncãlcând vreunul dintre criteriile egalitãţii mai sus amintite. În sprijinul acestor argumente, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin <>Decizia nr. 102/1995 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de mãsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 2 septembrie 2000 şi aprobatã prin <>Legea nr. 213/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 16 mai 2002.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 8 alin. (2): "Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se aplicã şi persoanelor juridice, iar limitele amenzilor se majoreazã de 5 ori."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţie:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele invocate de autorul acesteia vizeazã existenţa unei pretinse discriminãri între persoanele fizice şi persoanele juridice, discriminare generatã de faptul cã dispoziţiile legale criticate prevãd un cuantum majorat al sancţiunilor aplicabile persoanelor juridice în raport cu cele aplicabile persoanelor fizice.
Curtea apreciazã cã aceste argumente nu pot fi reţinute.
Astfel, dupã cum rezultã din însãşi jurisprudenţa sa, definirea domeniului de aplicare a unei legi şi crearea unor regimuri juridice speciale, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, pe care Curtea nu îl poate controla. Aşa fiind, despre încãlcarea principiului egalitãţii nu se poate vorbi decât atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã, or, Curtea observã cã, în ipoteza prevãzutã de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, şi persoanele fizice, ca subiecte individuale de drept, se aflã evident într-o situaţie diferitã. Într-adevãr, scopul persoanei juridice, ca element constitutiv al acesteia, prin care se desemneazã obiectul de activitate, trebuie sã se subscrie legii şi stabileşte limitele capacitãţii de folosinţã a persoanei juridice, capacitate ce este guvernatã de principiul specialitãţii. Prin urmare, acest principiu este cel care circumscrie sfera drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice, sferã ce este vãdit diferitã de cea a persoanei fizice.
Pe de altã parte, pericolul social al faptelor ce contravin legii sãvârşite de persoana juridicã este incontestabil mai grav decât pericolul social al faptei contravenţionale izolate a unei persoane fizice, dat fiind cã urmarea produsã sau care ar putea sã se producã se referã la consecinţe ale cãror întindere şi semnificaţie socialã sunt incomparabil mai mari.
În fine, alãturi de aceste argumente Curtea reţine şi pe acela invocat în <>Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, în care s-a statuat cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care se referã la egalitatea în drepturi, trebuie corelate cu conţinutul prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) care determinã criteriile egalitãţii între cetãţeni, şi anume: rasa, naţionalitatea, originea etnicã, religia, opinia, apartenenţa politicã şi averea sau originea socialã. Analizând dispoziţia criticatã sub acest aspect, observã cã aceasta nu încalcã vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi mai sus amintite.
În concluzie, Curtea apreciazã cã diferenţa de tratament instituitã de textul de lege criticat este justificatã şi reprezintã opţiunea legiuitorului în stabilirea cuantumului sancţiunilor aplicabile, dând expresie, în acelaşi timp, principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de mãsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Procony 97 Com" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.931/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
