Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 368 din 17 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3), art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 21 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Maria Ciocan în Dosarul nr. 863/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 5D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Webar" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.118/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
De asemenea, preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 29D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Promatec" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 17.046/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul nr. 123D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Constantin Dan Lucian Mocanu în Dosarul nr. 866/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.694D/2008, nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 şi nr. 123D/2009 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 şi nr. 123D/2009 la Dosarul nr. 2.694D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 15 octombrie şi 5 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr. 866/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni în contencios administrativ.
Prin încheierile din 14 noiembrie şi 12 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.118/197/2007 şi nr. 17.046/197/2007, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Webar" - S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercialã "Promatec" - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionãrii unor cauze în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul trebuie sã asigure libertatea comerţului (... ) ". Astfel, dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , prin formularea "subversivã" pe care o au, lasã loc unor interpretãri contradictorii, întrucât nu menţioneazã cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, operatorii economici, pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrãrile, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancţioneazã, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare ambiguã şi subversivã, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţã nu precizeazã care sunt excepţiile de la obligaţia operatorilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amãnuntul şi facturi fiscale pentru vânzãrile cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege criticat. Cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) din ordonanţã, aratã cã acestea nu reflectã gradul de vinovãţie al operatorului economic, iar pedeapsa aplicatã nu are nicio logicã în actuala economie de piaţã. Precizeazã totodatã cã argumentele formulate în susţinerea excepţiei nu vizeazã o problemã de interpretare a legii, ci urmãresc sã demonstreze, pe de o parte, reaua-credinţã a legiuitorului, iar pe de altã parte, efectul de majorare pe care aceste obligaţii privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale îl au asupra preţului final al produsului comercializat. În continuare, autorii excepţiei susţin cã textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (2), art. 56, art. 57 şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) din Constituţie, sens în care aratã cã "exerciţiul dreptului de proprietate nu trebuie limitat prin impunerea unor restricţii care nu se aplicã unor societãţi în condiţiile în care obiectul de activitate sau activitatea desfãşuratã nu produc perturbãri ale mediului înconjurãtor". În sfârşit, susţin cã sunt înfrânte şi dispoziţiile constituţionale ale art. 45, întrucât, ca urmare a antrenãrii rãspunderii contravenţionale, se încalcã liberul acces la o activitate economicã, la liberã iniţiativã şi la exercitarea acestor drepturi şi se încearcã aplicarea unor limitãri chiar şi pentru activitãţi care nu sunt de naturã publicã sau care nu au un spectru de activitate care sã afecteze o comunitate întreagã. În plus, restricţiile activitãţii economice nu se regãsesc în niciunul dintre cazurile prevãzute în art. 53 din Constituţie care justificã restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, statul având legitimitatea de a interveni prin acte normative în orice domeniu în scopul asigurãrii unei bune desfãşurãri a activitãţii comerciale. De asemenea, aratã cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivã, sunt în concordanţã cu acestea sub aspectul confiscãrii unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În sfârşit, aratã cã stabilirea unor contravenţii şi sancţionarea acestora cu amendã însoţitã de mãsura suplimentarã a confiscãrii constituie o opţiune a legiuitorului şi reprezintã o consecinţã a încãlcãrii unor norme legale.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 vizeazã apãrarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar mãsura dispusã de textul de lege este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã. De asemenea, aratã cã limitarea impusã de <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 îndeplineşte criteriile prevãzute de art. 53 din Constituţie, întrucât este prevãzutã de lege, are ca scop protejarea ordinii publice în materia fiscalã, este necesarã într-o societate democraticã şi proporţionalã cu scopul urmãrit de legiuitor, având o aplicare nediscriminatorie în rândul operatorilor economici, şi nu aduce atingere esenţei libertãţii economice reglementate de art. 45 din Legea fundamentalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ceea ce priveşte prevederile <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , întrucât autorii excepţiei criticã redactarea anterioarã ultimei republicãri a ordonanţei, iar în urma republicãrii textul de lege criticat nu mai conţine aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. În ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Avocatul Poporului, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , considerã cã aceste texte de lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificãrile ulterioare.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate a art. 1 se referã doar la conţinutul alin. (1) şi (3), astfel cã doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constituţionalitate.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (3): "(1) Operatorii economici care efectueazã livrãri de bunuri cu amãnuntul, precum şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. [...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin distribuitor autorizat se înţelege operatorul economic pe numele cãruia a fost eliberat avizul prevãzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia sã asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi operatori economici acreditaţi de cãtre acesta, denumiţi în continuare unitãţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producãtorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectãrii aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatãrii defecţiunii sã anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, dupã caz, unitatea de service acreditatã a acestui distribuitor autorizat.";
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative;";
- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã operatorilor economici, cu excepţia celor prevãzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevãzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţioneazã cu amendã de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevãzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţioneazã cu amendã de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţioneazã cu amendã de la 800 lei la 4.000 lei.
(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii operatorilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici prevãzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevãzute la art. 6 atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pânã la momentul înlãturãrii cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de cãtre operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Autorii excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor, art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) privind dreptul de proprietate şi art. 45 referitoare la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constatã cã autorii excepţiei au în vedere conţinutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioarã ultimei republicãri a ordonanţei criticate. Astfel, se susţine cã aceste dispoziţii de lege nu conţin precizãri cu privire la "cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de cãtre agenţii economici care efectueazã livrãri de bunuri direct cãtre populaţie", ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcã prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Într-adevãr, în urma republicãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale art. 1 prevedeau cã: "Operatorii economici care efectueazã livrãri de bunuri sau prestãri de servicii direct cãtre populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.", respectiv "În cazul în care operatorii economici efectueazã atât activitãţi de vânzare cu amãnuntul, cât şi cu ridicata, aceştia au obligaţia sã emitã bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amãnuntul şi facturi fiscale pentru vânzãrile cu ridicata, cu excepţiile prevãzute de lege." Prin <>art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) al <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 au fost însã modificate, în sensul înlãturãrii oricãrei excepţii de la obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintitã şi preluate în ultima republicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Întrucât, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, rezultã cã susţinerile de neconstituţionalitate ce vizeazã dispoziţii care nu se mai regãsesc în conţinutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fãrã obiect.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 urmeazã a fi respinsã ca fiind inadmisibilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constatã cã acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori <>Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reţinut cã stabilirea unei contravenţii şi a unor sancţiuni reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie, în contextul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În situaţia textului de lege criticat, reglementarea contravenţiei este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã. Operatorul economic în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectã prevederile legale.
În ceea ce priveşte art. 56 din Constituţie, Curtea constatã cã acesta nu este incident în cauzã, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite şi taxe.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 57 din Constituţie, Curtea reţine cã autorii excepţiei au în vedere anumite interdicţii pe care prevederile de lege criticate le-ar institui în ceea ce priveşte activitatea de recuperare a unor deşeuri industriale şi faptul cã raţiunile care stau la baza acestor reglementãri nu trebuie sã lezeze dreptul de proprietate şi nici nu trebuie sã aducã atingere drepturilor fundamentale ale cetãţenilor. Or, se constatã cã toate aceste susţineri nu au nicio legãturã cu obiectul de reglementare al textelor de lege criticate.
Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea au în vedere sancţiunile prevãzute de textele de lege care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi care se aplicã operatorilor economici în cazul nerespectãrii obligaţiilor instituite de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 .
Referitor la aceste critici, prin <>Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arãtat însã cã sancţiunea confiscãrii este justificatã de încãlcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã sancţiunea suspendãrii activitãţii unitãţii care nu a respectat obligaţiile instituite de lege reprezintã o mãsurã prin care statul dã expresie obligaţiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi f) din Constituţie şi nu aduce atingere libertãţii comerţului sau valorificãrii factorilor de producţie.
Întrucât în speţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr. 866/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele mai sus amintite şi de Societatea Comercialã "Webar" - S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercialã "Promatec" - S.R.L. din Braşov în dosarele nr. 10.118/197/2007 şi nr. 17.046/197/2007 ale Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
