Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 367 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 19 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Maria Buicã în Dosarul nr. 522/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Maria Buicã, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã prevederile legale criticate încalcã textele constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt de ordin procedural şi nu afecteazã liberul acces la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada de timp pentru care se suspendã judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã este limitatã la maximum 12 luni. În acest sens este invocatã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 522/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Maria Buicã într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului formulat de aceasta împotriva încheierii de suspendare a judecãrii unei cauze.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , cât şi cele ale <>art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1). Totodatã, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 8, 10, 29 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, precum şi cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei apreciazã cã suspendarea judecãrii unor acţiuni, potrivit prevederilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , limiteazã dreptul de acces liber la justiţie, iar "întârzierea imputabilã statului, datoritã modificãrilor legislative produse în timpul unui proces", este o violare a duratei rezonabile de soluţionare a cauzei. Totodatã, se apreciazã cã prelungirea perioadei iniţiale de suspendare a judecãrii acţiunilor judiciare, dispusã prin dispoziţiile <>art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 , duce la "anularea drepturilor constituţionale [invocate] şi a celor apãrate prin documentele internaţionale semnate/ratificate de România".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã "legiuitorul, impunând suspendarea judecãrii tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi orice act de executare, a creat o situaţie de egalitate tuturor creditorilor societãţii comerciale faţã de care s-a iniţiat procedura falimentului".
În opinia instanţei, suspendarea judecãrii cauzei, prin aplicarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 "nu reprezintã o încãlcare sau îngrãdire a liberului acces la justiţie", ci "o întrerupere temporarã a judecãţii, nicidecum o îngrãdire a exerciţiului dreptului reclamantei". Totodatã, se considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã "textul legal criticat conţine dispoziţii de ordin procedural, aspect ce reprezintã o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie [...] şi care [...] nu afecteazã dreptul substanţial la acces liber în justiţie [...], întrucât acest drept nu este suprimat, ci numai suspendat, pe o perioadã limitatã, stabilitã pe un interval de timp rezonabil, respectiv pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã [...], dar nu mai mult de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 ".
Guvernul apreciazã cã textul legal criticat "corespunde exigenţelor prevãzute de art. 135 din Constituţie, fiind determinat de necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizãrii finalizãrii privatizãrii, în mod accelerat, a societãţilor comerciale aflate în protofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi a consolidãrii unor privatizãri, în scopul menţinerii acestor societãţi comerciale în activitate şi fãrã perturbãri sociale majore, pentru a-şi exercita, în continuare, funcţiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligaţiilor cãtre creditori, aspecte de privesc interesul public general şi imediat". Totodatã, Guvernul invocã în sprijinul punctului sãu de vedere şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 350 din 23 septembrie 2003 şi nr. 84 din 2 martie 2004, prin care s-a stabilit, de principiu, cã nu orice mãsurã de suspendare a unor proceduri judiciare sau extrajudiciare este de naturã a încãlca prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În consecinţã, se apreciazã cã cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu celelalte dispoziţii constituţionale şi cu prevederile unor documente internaţionale invocate, Guvernul apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã textul de lege criticat "nu îngrãdeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa instanţei judecãtoreşti [...] şi [nici] dreptul de a stãrui în continuarea procesului judiciar declanşat, pânã la soluţionarea definitivã a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã". Avocatul Poporului invocã, în sensul punctului sãu de vedere, şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 365 din 30 septembrie 2003 şi nr. 84 din 2 martie 2004.
Se mai aratã, în punctul de vedere prezentat, cã dispoziţiile criticate nu contravin textului constituţional al art. 53, întrucât "mãsura suspendãrii acţiunilor judiciare sau extrajudiciare are caracter excepţional şi temporar şi nu pune în discuţie dreptul subiectelor îndreptãţite sã acţioneze în judecatã societãţile comerciale respective".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile <>art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţã menţionate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004. Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005, însã soluţia legislativã iniţialã, în esenţã, a fost conservatã. În consecinţã, dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendã judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã, îndreptate împotriva urmãtoarelor societãţi comerciale:
- Societatea Comercialã «CUG» - S.A. Cluj-Napoca;
- Societatea Comercialã «Turnu» - S.A. Turnu Mãgurele;
- Societatea Comercialã «Brafor» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «Ampelum» - S.A. Zlatna;
- Societatea Comercialã «Autotransport» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «IAIFO» - S.A. Zalãu;
- Societatea Comercialã «Energoreparaţii» - S.A. Bucureşti;
- Societatea Comercialã «Rocar» - S.A. Bucureşti;
- Societatea Comercialã «CMB» - S.A. Bocşa;
- Societatea Comercialã «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cãrbuneşti;
- Societatea Comercialã «SINCAR» - S.A. Brãila.
(2) Suspendarea prevãzutã la alin. (1) dureazã pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, îndeosebi cele referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la condiţiile restrângerii exercitãrii unor drepturi şi libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã mãsura suspendãrii judecãrii tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricãror proceduri de executare silitã îndreptate împotriva unei societãţi comerciale este de naturã a încãlca îndeosebi accesul liber la justiţie, limitându-l în mod nejustificat.
Curtea observã cã raţiunea textului legal criticat o reprezintã, astfel cum aratã şi Guvernul în punctul de vedere prezentat, "necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizãrii finalizãrii privatizãrii, în mod accelerat, a societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi a consolidãrii unor privatizãri, în scopul menţinerii acestor societãţi comerciale în activitate şi fãrã perturbãri sociale majore, pentru a-şi exercita, în continuare, funcţiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligaţiilor cãtre creditori, aspecte ce privesc interesul public general şi imediat".
Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, faţã de Societatea Comercialã "Rocar" - S.A. Bucureşti se suspendã judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de <>Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.
Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfãşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcã de principiu prevederile constituţionale, chiar Codul de procedurã civilã prevãzând cazuri de suspendare legalã a judecãţii unor cauze.
În cauza de faţã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate, prevãzând suspendarea judecãrii tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricãror proceduri de executare silitã împotriva unor societãţi comerciale, nu încalcã principiul liberului acces la justiţie, care presupune dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente "pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", precum şi dreptul de a stãrui în continuarea procesului judiciar declanşat pânã la soluţionarea definitivã a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, inclusiv exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege. În consecinţã, Curtea reţine cã, în speţã, accesul liber la justiţie nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult pânã la data de 31 decembrie 2005. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003.
De asemenea, Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, a fost respinsã o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la o mãsurã de suspendare a unor acţiuni judiciare şi extrajudiciare. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, stabilind cã "jurisprudenţa Curţii Constituţionale (...] este, «mutatis mutandis», în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul Saggio contra Italiei (Hotãrârea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit în cauzã cã mãsura luatã de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societãţi sub regim de «administrare extraordinarã», în baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform cãreia nici o acţiune în executare nu putea fi intentatã împotriva societãţii, vizeazã asigurarea unei bune gestionãri a societãţii respective şi o protecţie identicã pentru toţi creditorii. De asemenea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a recunoscut statului o largã marjã de apreciere în ceea ce priveşte mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmãrite. În hotãrârea respectivã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat cã, în principiu, un sistem de suspendare temporarã a plãţii datoriilor unei societãţi comerciale aflate în crizã şi autorizate sã-şi continue activitatea de producţie în interesul economiei naţionale nu este criticabilã în sine, având în vedere marja de apreciere recunoscutã statelor. De asemenea, în considerentele hotãrârii respective, instanţa europeanã a statuat cã în speţã nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, cãci dreptul reclamantului (fost salariat al societãţii) nu a fost niciodatã pus în discuţie".
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii în materia suspendãrii unor acţiuni judiciare şi extrajudiciare, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile criticate contravin cerinţei soluţionãrii procesului într-un termen rezonabil, prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã perioada de timp pentru care se pot suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã, pornite împotriva societãţilor la care fac referire dispoziţiile legale criticate, este limitatã. Aceastã suspendare înceteazã în momentul în care se finalizeazã procedurile de dizolvare şi lichidare voluntarã prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de <>Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu poate dura în timp mai mult de data de 31 decembrie 2005, astfel cum s-a stabilit prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 .
De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, precum şi a procedurilor de executare silitã dispuse prin textul criticat nu reprezintã o restrângere a exerciţiului liberului acces la justiţie. În sfârşit, Curtea constatã cã, pentru argumentele deja înfãţişate, nu se poate reţine nici încãlcarea celorlalte prevederi din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Maria Buicã în Dosarul nr. 522/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
