Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 366 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 13 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicatã de Constantin fiapuş în Dosarul nr. 3.668/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal, se prezintã autorul excepţiei, prin avocat Eugenia Crângariu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã, prin avocat, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul criticat restrânge, în mod nepermis, regimul probelor ce pot fi administrate pentru dovedirea faptelor ce justificã acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã. Astfel, este exclusã proba testimonialã, care, în multe cazuri de persecuţie, reprezintã unica posibilitate de dovedire a circumstanţelor respective, în lipsa unor înscrisuri doveditoare. Aratã cã, potrivit regulilor de interpretare a legii, un asemenea demers restrictiv, derogatoriu de la normele generale de interpretare, ar trebui sã fie expres consacrat de lege şi nu ar trebui sã constituie o restrângere nejustificatã a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã stabilirea mijloacelor de probã reprezintã prerogativa suveranã a legiuitorului, care poate exclude, în anumite cazuri, posibilitatea administrãrii probei testimoniale. O asemenea reglementare nu contravine însã principiilor constituţionale, ci se aplicã în mod egal tuturor persoanelor avute în vedere în ipoteza normei juridice respective.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.668/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Constantin fiapuş cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24 din Constituţie, deoarece limiteazã probatoriul necesar stabilirii calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã la "documente, date sau informaţii" deţinute de instituţiile publice, care se materializeazã în înscrisuri, cu excluderea altor mijloace de probã, dintre care cea mai importantã, în astfel de situaţii, este proba testimonialã. Or, este de notorietate faptul cã, în multe cazuri de persecuţie, nu existã înscrisuri doveditoare, dovedirea circumstanţelor respective fiind posibilã numai prin proba cu martori.
Aceastã limitare a probatoriului contravine, în opinia sa, accesului liber la justiţie, care trebuie sã se facã în spiritul aflãrii adevãrului, prin toate probele necesare, precum şi art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apãrare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Textul de lege criticat a fost modificat prin <>art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002. <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002 a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 670/2002 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002. Textul criticat are urmãtoarea redactare: "Comisia este obligatã ca, în termen de 15 zile de la primirea cererii, dacã aceasta nu este însoţitã de acte doveditoare, sã solicite documente, date sau informaţii necesare soluţionãrii cererii de la instituţiile publice care le deţin."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 cu privire la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 a fost acela de a recunoaşte meritele celor care, înfruntând regimul comunist, au fost condamnaţi la pedepse grele, au fost privaţi de averea dobânditã în mod licit, au fost deportaţi, li s-a stabilit domiciliu forţat ori au suferit alte sancţiuni, de naturã administrativã. Aceste persoane, cãrora societatea le datoreazã remedierea, materialã şi moralã, a prejudiciilor suferite în încercarea de a apãra valorile democratice, beneficiazã, în virtutea legii, de restituirea, în naturã sau prin echivalent, a bunurilor confiscate, de drepturile prevãzute în <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, de acordarea de ordine şi medalii şi de atribuirea, în condiţiile legii, a numelui lor unor strãzi, parcuri, pieţe şi altor asemenea locuri publice.
Aceste mãsuri reparatorii corespund, de altfel, cerinţelor înscrise în Declaraţia nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, privitoare la principiile fundamentale ale justiţiei pentru victimele crimelor şi abuzurilor de putere.
Pentru a li se recunoaşte calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, persoanele interesate trebuie sã dovedeascã, în faţa comisiei înfiinţate în acest scop pe lângã Ministerul Justiţiei, cã, în timpul regimului comunist, au fost condamnate, prin hotãrâri judecãtoreşti, pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice sau au fost supuse urmãtoarelor mãsuri administrative abuzive: privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetãri; internarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strãmutarea într-o altã localitate; deportarea în strãinãtate, dupã 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din scoli, licee si facultãţi; încetarea contractului de muncã sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecãtoreşti, de la acea datã.
Curtea observã cã, în prima ipotezã, a condamnãrii penale pentru infracţiuni de naturã politicã, dovedirea acesteia se va face potrivit regulilor de probã aplicabile hotãrârilor judecãtoreşti.
Cu privire la cea de-a doua ipotezã, a sancţiunilor administrative abuzive, Curtea constatã cã mãsurile abuzive prevãzute trebuie, de asemenea, dovedite prin înscrisuri, din care sã reiasã privarea de libertate, internarea în spitale de psihiatrie, stabilirea domiciliului obligatoriu, strãmutarea într-o altã localitate, deportarea, exmatricularea din instituţii de învãţãmânt sau afectarea regimului de muncã.
Faţã de acestea, se impune însã precizarea cã noţiunea de înscris cuprinde, în sensul dat de Codul de procedurã civilã, nu numai documentele scrise (dactilografiate, scrise de mânã etc.), ci şi orice consemnare a unui act sau fapt juridic, imprimatã pe orice alt suport material.
Faptul cã legiuitorul a înţeles sã includã, printre beneficiarii ordonanţei, numai persoanele care pot dovedi cu înscrisuri împrejurãrile de mai sus, iar nu toate persoanele care au manifestat, într-un fel sau altul, opoziţie faţã de regimul totalitar, este opţiunea politicã a acestuia, în virtutea intenţiei sale de a lua mãsuri reparatorii faţã de victimele certe ale abuzurilor sãvârşite în trecut.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicatã de Constantin fiapuş în Dosarul nr. 3.668/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
