Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 366 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, aprobata prin Legea nr. 25/1999
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 6 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, aprobatã prin <>Legea nr. 25/1999 , excepţie ridicatã de Radu Mihail în Dosarul nr. 13.330/2002 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei - Radu Mihail, personal şi asistat de avocat Mirela Serbaniuc, cu împuternicire avocaţialã la dosar, lipsa fiind cealaltã parte - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia asa cum a fost formulatã în fata instanţei de judecata, sustinand, pe de-o parte, ca <>Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 , care reglementeazã raporturile de munca, s-a emis cu încãlcarea dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, iar pe de alta parte, ca dispoziţiile ordonanţei în discuţie contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), coroborat cu art. 49, ale art. 125, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât ingradesc accesul liber la justiţie, prin faptul ca şeful sau comandantul unitãţii este atât emitentul deciziei de imputare, cat şi cel care soluţioneazã contestaţiile impotriva acestor decizii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de-o parte, ca <>Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 a fost emisã cu respectarea dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. l), întrucât vizeazã aspecte particulare care ţin de raporturile de munca, iar pe de alta parte, ca dispoziţiile ordonanţei nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, deoarece, potrivit art. 43 din ordonanta, persoanele care se considera lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecãtoreşti competente.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 13.330/2002, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, aprobatã prin <>Legea nr. 25/1999 , excepţie ridicatã de contestatorul Radu Mihail în cadrul unei cauze administrative în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstituţionale, deoarece acestea "instituie o procedura derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte persoanele prin intermediul cãrora se administreazã actul de justiţie, modalitãţile de sesizare şi soluţionare, termenele de adresare şi cãile de atac, instituind un sistem judiciar paralel", derogand astfel de la prevederile art. 16 din Constituţie, conform cãrora cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi de la prevederile titlului III, capitolul VI "Autoritatea judecãtoreascã" din Constituţie, care stabilesc, începând cu art. 125, "ca justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, fiind interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare".
Conform susţinerilor autorului, dispoziţiile criticate ingradesc accesul liber la justiţie, întrucât aceeaşi entitate care a stabilit elementele rãspunderii materiale se pronunţa şi asupra legalitãţii şi temeiniciei mãsurii, ceea ce contravine şi art. 49 din Constituţie.
Pe de alta parte, autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 contravin şi prevederilor art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, întrucât doar Parlamentul este în drept sa adopte legi organice în categoria cãrora intra şi cele privind regimul general al raporturilor de munca, sindicatele şi protecţia socialã.
Totodatã apreciazã ca dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece se ajunge la situaţia "în care aceeaşi autoritate sa fie şi judecãtor şi parte interesatã", fiind încãlcat astfel principiul judecãrii în mod echitabil de cãtre o instanta independenta şi impartiala.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineaza în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este "intemeiata în parte", deoarece dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 nu contravin prevederilor art. 16 şi 49 din Constituţie, dar incalca dispoziţiile art. 72 alin. (3) din Legea fundamentalã, conform cãrora doar Parlamentul este în drept sa adopte legi organice în categoria cãrora intra şi cele privind regimul general al raporturilor de munca, sindicatele şi protecţia socialã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila fata de dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât vizeazã în realitate aspecte în legatura cu modul de aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementeazã rãspunderea patrimonialã şi procedura de contestare a unei dispoziţii de imputare, în raport cu dispoziţiile <>art. 63 din cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, iar nu aspecte de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 . Astfel, excepţia a fost ridicatã în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea contestaţiei pe care autorul exceptiei a introdus-o impotriva unei decizii de imputare emise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova pentru recuperarea unor cheltuieli de şcolarizare, în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 , la data de 31 octombrie 2002, data la care contestatorul nu mai avea calitatea de cadru militar, ci aceea de poliţist - funcţionar public civil, cu statut special, reglementat prin <>Legea nr. 360/2002 , care la art. 63, în legatura cu rãspunderea politistilor pentru pagubele cauzate patrimoniului unitãţii, face trimitere la legislaţia aplicabilã personalului civil.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie rãspunderea materialã a militarilor, fãrã a face vreo diferentiere în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, iar asa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenta sa, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate (deciziile nr. 70/1993, nr. 102/2000 şi nr. 107/2000).
Suportarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizãrii, contraprestatia din partea beneficiarului întreţinerii şi condiţiile de restituire în eventualitatea intervenirii anumitor situaţii se stabilesc prin convenţie încheiatã între cele doua pãrţi, materializata şi prin angajamentul asumat, iar împrejurãrile legate de condiţiile de încheiere a convenţiei, legalitatea clauzelor sale, motivele încetãrii activitãţii sau cuantumul cheltuielilor de întreţinere ce urmeazã a fi restituite constituie probleme de fapt, a cãror stabilire intra în competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti investite cu soluţionarea litigiului.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 , raportatã la prevederile art. 21 şi 125 din Constituţie, apreciazã ca aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile criticate reglementeazã o procedura specialã privind contestarea deciziilor de imputare, cu caracter administrativ-jurisdicţional, instituind modalitãţi specifice de contestare în cadrul unui sistem de cai de atac succesive, iar potrivit <>art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 , persoanele care se considera lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecãtoreşti competente, potrivit legii.
Referitor la procedurile administrativ-jurisdicţionale, prin Decizia nr. 1/1994, Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, ca instituirea unor asemenea proceduri nu contravine dispoziţiilor constituţionale, atât timp cat decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în fata unei instanţe judecãtoreşti, iar existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu duce la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti. În acelaşi sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în legatura cu aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a statuat ca "ratiuni de flexibilitate şi eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative". (Cazul Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981).
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 , raportatã la prevederile art. 72 alin. (3) din Constituţie, apreciazã ca raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã trebuie reglementate prin lege organicã, dar aceasta numai în ceea ce priveşte regimul general, nu şi cel special, cum este cel privind rãspunderea materialã a militarilor, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 64/1999.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 121 din 28 august 1998 privind rãspunderea materialã a militarilor (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998), aprobatã prin <>Legea nr. 25 din 26 ianuarie 1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999).
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri...";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã;";
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."
De asemenea, autorul exceptiei susţine ca se incalca şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. [...]".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate extrinseca a <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 , susţinerile autorului exceptiei, conform cãrora dispoziţiile criticate ar contraveni art. 72 alin. (3) lit. l) din Legea fundamentalã, sunt neintemeiate, deoarece, asa cum reiese şi din titlu, <>Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 25/1999 , reglementeazã rãspunderea materialã a militarilor, deci un regim special, în timp ce art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede ca raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã trebuie reglementate prin lege organicã, dar aceasta numai în ceea ce priveşte regimul general. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 2/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 13 ianuarie 1995, prin care Curtea Constituţionalã a statuat ca "art. 72 alin. (1) din Constituţie stabileşte ca Parlamentul poate adopta trei categorii de legi, şi anume: legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Cat priveşte legile organice, art. 72 alin. (2) stabileşte domeniile, iar la lit. l) arata ca prin asemenea legi se reglementeazã <<regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã>>. Este deci evident ca folosirea termenului general circumscrie domeniul legilor organice la principiile (regulile) comune, fundamentale, care privesc raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã. Firesc, aspectele parţiale, particulare, eventual mai marunte, pot fi reglementate şi prin legi ordinare sau chiar prin acte normative inferioare acestora, în conformitate însã cu acest regim general".
2. Referitor la celelalte sustineri ale autorului exceptiei, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 , care reglementeazã condiţiile, cazurile şi sancţiunile care se aplica militarilor atunci când este angajata rãspunderea materialã a acestora, respecta întocmai prevederile şi principiile Legii fundamentale.
Astfel, dupã ce prin art. 2 din ordonanta se reglementeazã condiţiile în care se poate angaja rãspunderea materialã a militarilor, iar cap. III instituie, pentru toţi militarii fata de care s-a angajat rãspunderea materialã, o procedura prealabilã de cercetare şi stabilire a pagubei, data în sarcina comandantului sau şefului unitãţii respective, cap. IV reglementeazã cãile de atac - contestaţia şi plângerea -, care se depun la unitatea ce are în evidenta debitul şi care se soluţioneazã de comandantul sau şeful unitãţii care a emis decizia de imputare.
Având în vedere ca <>art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 prevede ca persoanele care se considera lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecãtoreşti competente, susţinerile autorului, conform cãrora dispoziţiile legale criticate ar contraveni art. 21 şi 49 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sunt neintemeiate, întrucât accesul liber la justiţie, incluzând dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi dreptul de a stãrui în continuarea procesului judiciar declansat pana la soluţionarea definitiva a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, inclusiv exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege, nu este restrâns prin dispoziţiile criticate, ci, dimpotriva, este garantat prin prevederile art. 43 din ordonanta.
Totodatã, nici critica referitoare la încãlcarea art. 125 din Constituţie nu este intemeiata, întrucât, în jurisprudenta sa referitoare la procedurile administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cu valoare de principiu, ca instituirea unor asemenea proceduri nu contravine dispoziţiilor constituţionale, atât timp cat decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în fata unei instanţe judecãtoreşti, iar existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu duce la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cazul Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, aprobatã prin <>Legea nr. 25/1999 , excepţie ridicatã de Radu Mihail în Dosarul nr. 13.330/2002 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
