Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 366 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 21 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Banca Comercialã Românã - S.A. în Dosarul nr. 23.359/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 293D/2011.
La apelul nominal rãspunde pentru autorul excepţiei avocatul Cristi Secrieru, cu delegaţie depusã la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 21 şi art. 23. Dispoziţiile criticate impun instituţiilor bancare sã facã dovada nevinovãţiei, aceastã sarcinã apãrând ca fiind neconstituţionalã şi contravenind prezumţiei de nevinovãţie. În continuare, face referire la hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel împotriva României şi Ozturk împotriva Germaniei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate nefiind de naturã a contraveni prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 23.359/325/2009, Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Banca Comercialã Românã - S.A. într-o cauzã ce are ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã legea instituie o prezumţie de culpã în sarcina comercianţilor supuşi controlului ANPC cu privire la posibile practici incorecte, sens în care comercianţii ar avea obligaţia juridicã de a-şi proba nevinovãţia. Or, aceastã interpretare contravine principiului prezumţiei de nevinovãţie. Întocmirea procesului-verbal de constatare/ sancţionare a contravenţiei reprezintã în acelaşi timp un act de acuzare şi un act de sancţionare, iar, din punctul de vedere al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea art. 6 din Convenţie, prin procesul-verbal atacat persoana este expusã unei sancţiuni penale. Jurisprudenţa europeanã considerã cã prezumţia de nevinovãţie, ca garanţie fundamentalã pentru dreptul la un proces echitabil în materie penalã, este încãlcatã prin obligaţia impusã persoanei acuzate de a face dovada nevinovãţiei sale. Totodatã, norma criticatã, care obligã comerciantul sã facã dovada propriilor afirmaţii privind corectitudinea practicilor comerciale aplicate în relaţia cu consumatorii, sub sancţiunea considerãrii acestor afirmaţii ca inexacte, încalcã principiul constituţional al dreptului la un proces echitabil în materie civilã prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În continuare, se aratã cã noţiunea de proces echitabil utilizatã de art. 21 alin. (3) din Constituţie include garantarea tuturor principiilor recunoscute în mod tradiţional drept fundamentale în procesul civil, printre acestea fiind şi cel exprimat prin adagiul ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat, principiu potrivit cãruia sarcina procesualã a probei incumbã pãrţii care face o afirmaţie.
Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile de lege criticate nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala neîngrãdit de toate garanţiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, mai ales cã, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 363/2007, ordinul sau decizia emisã de ANPC pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prevederile legale criticate nu instituie o rãsturnare a sarcinii probei, ci, dimpotrivã, asigurã exercitarea dreptului la apãrare pentru comercianţii care, prin prezentarea dovezilor privind exactitatea informaţiilor în legãturã cu practica comercialã întreprinsã, au posibilitatea de a combate temeinicia susţinerilor pãrţii adverse.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 11: "(1) Comercianţii trebuie sã furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legãturã cu practica comercialã întreprinsã şi sunt obligaţi, la solicitarea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a instanţelor judecãtoreşti, sã le punã acestora la dispoziţie documente care sã probeze cele afirmate.
(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanţi sau dacã sunt considerate insuficiente, afirmaţiile în cauzã se considerã inexacte."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.093 din 8 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2011, a reţinut cã scopul declarat al Legii nr. 363/2007 este acela de a asigura o mai bunã funcţionare a pieţei şi un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, reglementarea în cuprinsul acesteia a mãsurilor necesare combaterii practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii determinã responsabilizarea operatorilor economici implicaţi în comercializarea produselor şi serviciilor şi, drept consecinţã, se asigurã un nivel superior de protecţie a consumatorului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu pot fi privite în mod singular, ci ele trebuie coroborate cu prevederile art. 10 din acelaşi act normativ.
Astfel, dispoziţiile art. 10 pun la dispoziţia persoanelor sau organizaţiilor care, potrivit legii, au un interes legitim, precum şi a operatorilor economici concurenţi cãile necesare pentru a întreprinde o acţiune împotriva practicilor comerciale incorecte ale unui operator economic, fie în faţa instanţei judecãtoreşti, fie în faţa Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, dupã caz.
În acest context, prevederile criticate de autorul excepţiei dispun în sensul cã instanţa judecãtoreascã sau Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, dupã caz, pot solicita comercianţilor care uzeazã de dispoziţiile art. 10 sã furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legãturã cu practica comercialã întreprinsã şi sunt obligaţi sã punã la dispoziţie documente care sã probeze cele afirmate. Astfel, cel care face o afirmaţie este chemat, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, sã facã dovada celor afirmate, potrivit principiului actori incumbit onus probandi. Totodatã, comercianţii împotriva cãrora au fost înregistrate sesizãri au posibilitatea de a aduce toate dovezile pe care le considerã necesare pentru a arãta cã cele afirmate nu sunt corecte.
În ceea ce priveşte ordinul sau decizia emise de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor pentru a se dispune mãsuri conform Legii nr. 363/2007, Curtea constatã cã acestea pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei actelor respective. Astfel, revine instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului şi de a manifesta un rol activ pentru aflarea adevãrului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Banca Comercialã Românã - S.A. în Dosarul nr. 23.359/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
