Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 366 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi <>art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.112/94/2009 al Judecãtoriei Buftea. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea nr. 1.551 din 8 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.112/94/2009, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi <>art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti în cadrul soluţionãrii unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece instituie obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovãţia în legãturã cu fapta reţinutã în sarcina sa de cãtre organul constatator. Judecãtoria Buftea şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16, art. 17 şi <>art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege au urmãtorul conţinut: - Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. (1^1) În cazul contravenienţilor cetãţeni strãini, persoane fãrã cetãţenie sau cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi urmãtoarele date: seria şi numãrul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberãrii acestuia şi statul emitent. (2)-(4) abrogate (5) În cazul în care contravenientul este minor procesulverbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoana juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesulverbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 17: " Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu."; - Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, în raport de aceleaşi texte din Legea fundamentalã şi faţã de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 740 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, şi <>Decizia nr. 338 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale. Referitor la "obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovãţia în legãturã cu fapta reţinutã în sarcina sa de cãtre organul constatator", Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reţinând, cu acel prilej, cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei. Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţiile adoptate, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi <>art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.112/94/2009 al Judecãtoriei Buftea. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
