Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 365 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, in ansamblul sau, si, in special, a prevederilor art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum si ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 326 din 15 mai 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în Dosarul nr. 6.140/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 198D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi, respectiv, nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012 la Dosarul nr. 198D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii în materie, respectiv deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 decembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011, 5 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 19 ianuarie 2012, 16 ianuarie 2012, şi, respectiv, 11 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.
Prin încheierile din 23 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariului de încadrare, dispusã de art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, soluţie legislativã preluatã de art. 1 din Legea nr. 285/2010, încalcã dreptul de proprietate, garantat atât la nivelul Constituţiei României, prin art. 44 şi art. 136 alin. (1) şi (5), dar şi prin prevederile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant cã salariul se include în categoria de "bunuri" în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol la Convenţie (Hotãrârile din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi, respectiv, Cazacu împotriva Moldovei), fiind nejustificatã privarea de un bun în condiţiile în care nu existã nicio raţiune legalã în acest sens, care sã ţinã de necesitatea asigurãrii securitãţii naţionale (aşa cum s-a pretins în cazul Legii nr. 118/2010, care ar fi trebuit sã-şi înceteze aplicabilitatea la 31 decembrie 2010) şi în condiţiile în care nu existã prevãzutã nicio modalitate de compensare (compensare materialã directã sau prin reducerea corelativã a normei de muncã) a pierderii suferite pentru perioada în care diminuarea salarialã este în vigoare. Se precizeazã cã efectele Legii nr. 118/2010 sunt resimţite şi în prezent, deoarece Legea nr. 285/2010 foloseşte ca referinţã pentru calcularea drepturilor salariale "salariul brut pentru luna octombrie 2010", adicã salariul diminuat cu 25% prin Legea nr. 118/2010. Dreptul de proprietate este violat în însãşi substanţa sa, restrângerea fiind astfel neconstituţionalã, având în vedere cã s-a aplicat o reducere cu un sfert a salariului, cu atât mai mult cu cât, dupã 1 ianuarie 2011, Guvernul a permanentizat diminuarea salarialã, chiar dacã a înapoiat 15% din cuantumul salariului din luna octombrie 2010.
Cu privire la aceeaşi Lege nr. 118/2010, autorul excepţiei apreciazã cã este neconstituţionalã şi din perspectiva procedurii de adoptare şi promulgare, şi anume cu încãlcarea art. 146 şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie, a art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Astfel, se aratã cã, ulterior adoptãrii Legii privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (nr. 118/2010), a fost sesizatã Curtea Constituţionalã în cadrul controlului a priori, control concretizat prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 şi prin care se stabileşte cã dreptul la muncã este un drept complex, care include şi dreptul la salariu. Obiecţia de neconstituţionalitate fiind parţial admisã, legea a fost trimisã în Parlament pentru deschiderea procedurii de reexaminare. Viciul de neconstituţionalitate al procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010 constã în aceea cã, dupã adoptarea sa în Parlament, cu modificãrile şi corelãrile impuse prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, aceasta a fost trimisã spre promulgare, decretul de promulgare fiind emis însã în aceeaşi zi, şi publicat a doua zi, împreunã cu legea, în Monitorul Oficial al României, fiind deci ignorat termenul acordat subiectelor de drept prevãzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalitãţii legilor înainte de promulgarea acestora. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat, iar prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea Constituţionalã a constatat cã obiecţia de neconstituţionalitate a fost introdusã în termenul legal de douã zile prevãzut de Legea nr. 47/1992, însã proiectul de lege criticat a fost totuşi promulgat prin decret prezidenţial şi publicatã Legea nr. 118/2010 în Monitorul Oficial al României.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 198D/2012, nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 277-279D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 şi nr. 1.155 din 13 septembrie 2011.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 272-276D/2012, nr. 285-287D/2012 şi nr. 299D/2012, apreciazã ca fiind întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010, în ansamblul ei, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2), art. 146 şi art. 147 alin. (2) din Constituţie. Se aratã, în acest sens, cã la adoptarea proiectului acestei legi nu au fost respectate procedura şi condiţiile impuse de Legea fundamentalã şi de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea, de cãtre titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţionalã, enumeraţi în Constituţie, a dreptului de formulare a obiecţiei de neconstituţionalitate, deoarece, dupã adoptarea în procedurã de urgenţã, proiectul de lege nu a fost depus la secretariatul general al Camerei Deputaţilor şi, mai mult, a fost trimis Preşedintelui României spre promulgare în aceeaşi zi, legea fiind publicatã a doua zi în Monitorul Oficial al României. Se apreciazã cã un asemenea viciu de procedurã nu poate fi înlãturat, fiind încãlcate principiul constituţional conform cãruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", precum şi cel potrivit cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege". De asemenea, se reţine cã, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea Constituţionalã a stabilit definitiv şi general obligatoriu cã a fost depusã o obiecţie de neconstituţionalitate asupra acestei legi, în termenul legal. Or, precizeazã instanţa de judecatã, în aceastã situaţie, art. 77 din Constituţie prevede cã promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a confirmat constituţionalitatea sa. În raport cu considerentele reţinute în decizia mai sus menţionatã, instanţa de judecatã considerã cã Legea nr. 118/2010 nu putea sã intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistratã în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Mãsura legalã de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional de proprietate ce afecteazã dreptul la salariu în sensul de "bun", cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie, având în vedere contextul gravei crize economice, de naturã sã afecteze întregul sistem economic şi financiar al statului. Curtea Constituţionalã a statuat în deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 cã aceastã restrângere este necesarã într-o societate democraticã, proporţionalã situaţiei ce a determinat-o, cã aceasta urmãreşte un scop legitim şi cã menţine un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, fiind totodatã o mãsurã aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum, şi cu caracter temporar.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. În realitate, Curtea, având în vedere motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reţine ca obiect al acesteia, pe lângã dispoziţiile legale mai sus indicate, şi Legea nr. 118/2010, în ansamblul sãu. Textele de lege criticate prevãd, punctual, urmãtoarele:
- Art. 1 din Legea nr. 118/2010: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultã o valoare mai micã decât valoarea salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, suma care se acordã este de 600 lei.";
- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: "(1) Se reduc cu 25% urmãtoarele drepturi de naturã salarialã de care beneficiazã personalul din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...)
b) drepturile prevãzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Cu privire la acest din urmã text de lege, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice dispune urmãtoarele: "(1) Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se majoreazã cu 15% faţã de cuantumul aflat în platã în luna octombrie 2010."
- Art. 1 din Legea nr. 285/2010: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizaţia brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesionalã, vechimea în muncã, vechimea în funcţie sau, dupã caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii pânã la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandã/salariului de comandã, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(5) În salariul de bazã, indemnizaţia lunarã de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bazã/salariul funcţiei de bazã aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, fãceau parte din salariul de bazã, din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv din solda/salariul funcţiei de bazã, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, cu modificãrile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotãrâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificãrile ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupã caz, ca sporuri la data reîncadrãrii se introduc în salariul de bazã, în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv în solda/salariul de funcţie, fãrã ca prin acordarea lor sã conducã la creşteri salariale, altele decât cele prevãzute de prezenta lege."
În susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate şi inviolabilitatea proprietãţii private, art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) din Constituţie, referitoare la termenul acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalitãţii unei legi înainte de promulgare, şi ale art. 148 alin. (2) referitor la principiul prioritãţii de aplicare a reglementãrilor europene cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ambele texte conţinând garanţii de protecţie a proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
I. Prevederile Legii nr. 118/2010, referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta, iar Legea nr. 285/2010 şi-a încetat efectele juridice la 31 decembrie 2011. Cu toate acestea, prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea prevederilor legale criticate.
II. În ce priveşte criticile de naturã extrinsecã, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevãzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgãrii, Curtea Constituţionalã a mai analizat o situaţie similarã prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reţinând, de principiu, urmãtoarele: "Încãlcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptatã de cãtre Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.
Promulgarea este un act ulterior adoptãrii legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legãturã cu acesta nu afecteazã constituţionalitatea extrinsecã a legii."
Faţã de criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 146 lit. a) şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie din perspectiva nerespectãrii termenului acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalitãţii unei legi înainte de promulgare, Curtea observã faptul cã niciunul dintre cele douã texte fundamentale nu conţin o referire expresã asupra acestui termen. Pentru situaţia în care o lege a fost trimisã spre reexaminare, Constituţia prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare în care Preşedintele este obligat sã o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci şi pentru situaţia în care legea nu a fãcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenele specifice procedurii premergãtoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), cã în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisã spre promulgare, legea se comunicã Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptatã cu procedurã de urgenţã, termenul este de douã zile. Aceeaşi soluţie juridicã se regãseşte şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reţinut cã natura juridicã a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivã a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Totodatã, pentru a întãri finalitatea urmãritã prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit cã, în mãsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacã decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia sã îşi fi exercitat dreptul prevãzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. De altfel, prin decizia anterior menţionatã, Curtea a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (devenitã Legea nr. 118/2010), reţinând, pentru motivele acolo arãtate, cã aceasta este inadmisibilã.
III. Sub aspectul susţinerilor de neconstituţionalitate intrinseci formulate de autorul prezentei excepţii, Curtea constatã cã soluţia legislativã vizatã de acesta a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat cã prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, sa stabilit cã, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de naturã sã încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid posibil a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010. Pe de altã parte, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, examinând cererile nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11, soluţionate prin decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţatã în cauzele Felicia Mihãieş împotriva României, respectiv Adrian Gavril Senteş împotriva României, a considerat cã statul român nu a depãşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
În sfârşit, Curtea face referire şi la jurisprudenţa sa în materie, respectiv deciziile nr. 91 şi 98 din 7 februarie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012 sau Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, prin care s-a pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în acest dosar şi a cãror soluţie şi considerente îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul sãu, şi, în special, a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în numele şi în calitatea de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011, nr. 6.590/40/2011, nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
