Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 365 din 17 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si a dispozitiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 9 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi a dispoziţiilor <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal se prezintã, pentru Avocatul Poporului, expertul pentru probleme juridice, cu delegaţie la dosar, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând argumentele din sesizare.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care aratã cã sunt valabile aceleaşi argumente ce au stat la baza fundamentãrii <>Deciziei nr. 1.058/2007 pronunţate de Curtea Constituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Adresa nr. 14.030 din 18 decembrie 2008, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi a dispoziţiilor <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
În motivarea excepţiei se susţine cã dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţia României, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 1.058/2007 , reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmãririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmã, cu consecinţa încãlcãrii principiilor care guverneazã activitatea Ministerului Public.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece prevederile declarate ca neconstituţionale prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.058/2007 , şi anume cele ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã, au un conţinut similar cu cele atacate în prezenta cauzã. În acest context, argumentele deciziei menţionate anterior se aplicã mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aşa cum a fost modificatã şi completatã prin <>art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 60/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi ale <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum a fost modificatã şi completatã prin <>art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 131/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 :
"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot prelua, în vederea efectuãrii urmãririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, când:
a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbitã datoritã împrejurãrilor cauzei, duşmãniilor locale sau calitãţii pãrţilor;
b) una dintre pãrţi are o rudã sau un afin pânã la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecãtorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
c) existã pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmãrirea penalã este împiedicatã sau îngreunatã datoritã complexitãţii cauzei ori altor împrejurãri obiective, cu acordul procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã.";
- <>Art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 :
"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale sau serviciilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism pot prelua, în vederea efectuãrii urmãririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale subordonate direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, când:
a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbitã datoritã împrejurãrilor cauzei, duşmãniilor locale sau calitãţii pãrţilor;
b) una dintre pãrţi are o rudã sau un afin pânã la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecãtorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
c) existã pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmãrirea penalã este împiedicatã sau îngreunatã datoritã complexitãţii cauzei ori altor împrejurãri obiective, cu acordul procurorului care efectueazã urmãrirea penalã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, a statuat cã dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale şi contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece "reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmãririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmã, cu consecinţa încãlcãrii principiilor care guverneazã activitatea Ministerului Public. [...] prin referirea la "alte împrejurãri obiective" în care existã posibilitatea preluãrii cauzelor în discuţie, teza finalã a aceluiaşi text de lege anuleazã, practic, acest efect, deoarece condiţioneazã mãsura preluãrii cauzelor de «acordul procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã». Aceastã condiţie impusã de lege nu numai cã este într-o vãditã contradicţie cu principiul controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, ci poate crea şi suspiciuni cu privire la modul în care aceşti magistraţi îşi îndeplinesc atribuţiile, întrucât induce ideea posibilitãţii unei «negocieri», pe linie ierarhicã, a competenţei de efectuare a urmãririi penale, în funcţie de diversele particularitãţi ale unor cauze".
Din analiza dispoziţiilor legale criticate Curtea constatã cã acestea sunt o preluare tale quale a prevederilor art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedurã penalã, declarate neconstituţionale prin decizia mai sus menţionatã.
Pe cale de consecinţã, viciul de constituţionalitate sancţionat anterior a fost conservat de reglementãrile contestate în prezenta cauzã, motiv pentru care Curtea urmeazã a admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi a dispoziţiilor <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, şi constatã cã dispoziţiile <>art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi dispoziţiile <>art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism sunt neconstituţionale.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
