Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 364 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecata, Curtea acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.405/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Huang Xiaoquan într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 aduc atingere dreptului la apãrare şi la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, reglementand o singura treapta procesuala în cadrul procedurii de soluţionare a plangerilor impotriva soluţiilor pronunţate de Oficiului Naţional pentru Refugiati, fac imposibila corectarea eventualelor erori de judecata pe calea recursului.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiatã. Arata ca reglementarea cãilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, exercitarea acestora fãcându-se, potrivit art. 128 din Constituţie, în condiţiile legii. Considera ca nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, textul de lege criticat fiind edictat tocmai în considerarea procedurii accelerate aplicabile refugiatilor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu contravin dreptului la un proces echitabil. Precizeazã ca, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica imperios existenta mai multor grade de jurisdicţie. Arata ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura în ceea ce priveşte posibilitatea exercitãrii cãilor de atac impotriva hotãrârilor pronunţate. Nici Legea fundamentalã, nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu consacra, expres sau implicit, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins: "Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Dispoziţiile de lege criticate se referã la caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor pronunţate de instanta competenta sa soluţioneze plângerea impotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca, prin Decizia nr. 389 din 30 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 19 noiembrie 2004, s-a pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 în numerotarea anterioarã republicarii, text al cãrui conţinut normativ este identic cu cel al art. 21 alin. (5) din ordonanta în redactarea şi cu numerotarea actuala. Excepţia de neconstituţionalitate a fost analizata prin prisma aceloraşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de fata şi cu o motivare similarã, constatandu-se netemeinicia acesteia. Cu acel prilej s-a reţinut ca stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, atât în ceea ce priveşte termenele de soluţionare a cererilor, cat şi relativ la posibilitatea exercitãrii cãilor de atac impotriva hotãrârilor pronunţate.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie 2003, pronunţatã în soluţionarea aceleiaşi excepţii, Curtea a observat ca interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale duce la concluzia ca acesta nu consacra nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penalã.
Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate isi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
