Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 364 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 829 din 22 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Piteşti în Dosarul nr. 3.353/2003 al acestei instanţe.
La apelul nominal lipseşte partea Andrei Ionuţ Marius, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã asupra textului criticat Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 88/2003 şi nr. 341/2003, constatând cã <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 este în conformitate cu dispoziţiile Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.353/2003, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de instanţã, din oficiu, în cadrul unui proces penal având ca obiect o contestaţie la executare.
Judecãtoria Piteşti, autor al excepţiei, considerã cã textul de lege criticat, exceptând de la graţiere pedepsele aplicate pentru furtul de folosinţã a unui autovehicul şi pentru anumite infracţiuni de furt calificat, în raport cu perioadele de timp în care au fost sãvârşite faptele, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, creeazã o inegalitate între potenţialii beneficiari ai actului de graţiere, deşi <>Legea nr. 543/2002 , act de graţiere colectivã, ar trebui sã fie imparţialã şi sã aibã la bazã nişte criterii obiective, iar nu un criteriu temporal, arbitrar ales de legiuitor. "Stabilirea unor excepţii de la graţiere în funcţie de obiectul material al unei aceleiaşi infracţiuni şi nu în funcţie doar de textul care incrimineazã acea infracţiune sau de cuantumul pedepsei aplicate" încalcã principiile generale ale graţierii colective, prevãzute de <>Legea nr. 543/2002 , şi, în consecinţã, este contrarã principiului universalitãţii consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie. Instanţa considerã cã <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 îngrãdeşte şi exerciţiul dreptului la apãrare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece modul de exceptare de la graţiere a unor pedepse face deosebit de greoaie aplicarea legii, ceea ce determinã întârzieri mari, introducerea de contestaţii la executare, pânã la a cãror soluţionare unii condamnaţi rãmân în detenţie mult timp dupã ce de fapt trebuia sã fi fost eliberaţi. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, în opinia instanţei, şi faţã de prevederile art. 20 din Constituţie, referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale, fãrã a indica reglementãrile cu care ar fi în neconcordanţã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã nu este întemeiatã critica de neconstituţionalitate a <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii legale nu instituie nici o discriminare în sensul criteriilor prevãzute de art. 4 din Constituţie. Excepţia ridicatã este neîntemeiatã şi pentru cã "stabilirea unor excepţii de la beneficiul graţierii în funcţie de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, infracţiuni în diferite redactãri, ca urmare a modificãrilor survenite, nu încalcã principiul universalitãţii drepturilor şi obligaţiilor, recunoscute de art. 15 alin. (1) din Constituţie, textul criticat neacordând drepturi şi neinstituind obligaţii ce exced cadrului legal". De asemenea, nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece exerciţiul dreptului la apãrare nu este îngrãdit. Dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Invocã, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv soluţia adoptatã prin <>Decizia nr. 88/2003 .
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia ridicatã este nefondatã. Aratã, în acest sens, cã "stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiazã sau a altor sancţiuni care se înlãturã, precum şi a infracţiunilor pentru sãvârşirea cãrora nu se aplicã iertarea de pedeapsã intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Ca atare, din raţiuni de politicã penalã, statul poate sã considere cã nu trebuie iertaţi de pedeapsã anumiţi infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacã sunt vinovaţi de sãvârşirea unor categorii de infracţiuni". Condamnaţii care au sãvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi naturã, dar în perioade diferite, când legea penalã a reglementat în redactãri diferite conţinutul infracţiunii respective, se aflã, evident, în situaţii diferite, ceea ce justificã tratamentul juridic diferenţiat, dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 88/2003 . Critica de neconstituţionalitate este nefondatã şi în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, în corelaţie cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale examinate "nu opresc pãrţile interesate de a se apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, desfãşurarea unui proces echitabil". Invocarea încãlcãrii prevederilor art. 15 şi 20 din Constituţie nu este relevantã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"(2) Nu beneficiazã de prevederile art. 1-3 cei cãrora li s-au aplicat pedepse sau mãsuri educative pentru urmãtoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: [...]
12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevãzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioarã <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 207/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în <>art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioarã Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine cã a mai fost sesizatã cu excepţii de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepţii pe care le-a respins, ca fiind neîntemeiate, prin <>Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, şi, respectiv, <>Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003.
Prin acele decizii Curtea a statuat cã <>Legea nr. 543/2002 reprezintã un act de clemenţã, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului. Stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiazã, precum şi a infracţiunilor pentru sãvârşirea cãrora nu se aplicã iertarea de pedeapsã intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Curtea a mai constatat cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Piteşti în Dosarul nr. 3.353/2003 al acestei instanţe.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
