Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 364 din 28 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului la Regia Autonoma "Locato"
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.011 din 2 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 644/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 , excepţie ridicatã de Maria Chelaru în Dosarul nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele legale criticate nu cuprind prevederi cu caracter retroactiv şi cã dreptul salariaţilor regiilor autonome de participare la profit nu este un drept de naturã constituţionalã, nefiind prevãzut nici de tratatele internaţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.306/LM/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã - a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 644/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului la Regia Autonomã "Locato", excepţie ridicatã de Maria Chelaru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui conflict de muncã.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 1 din Legea nr. 644/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (5), precum şi celor ale art. 53. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã sunt încãlcate şi "principiile de drept al muncii, îndeosebi în ceea ce priveşte drepturile salariale, dar şi normele Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului".
Se considerã cã "prin <>art. 1 al Legii nr. 644/2001 [...] se aduce o serioasã atingere validitãţii unor acte juridice încheiate anterior intrãrii ei în vigoare". În ceea ce priveşte încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã "legiuitorul manifestã o preferinţã doar pentru drepturile unor colective de muncã, în detrimentul salariaţilor de la R.A. «Locato»", astfel încât "nu se asigurã egalitatea", ajungându-se la o "discriminare nefondatã". Cu referire la încãlcarea textului constituţional al art. 41 alin. (5), se aratã cã dispoziţiile <>art. 1 al Legii nr. 644/2001 exclud "întregul personal muncitor al R.A. «Locato» de la acordarea drepturilor salariale stabilite prin contractul colectiv de muncã - lege a pãrţilor semnatare".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Instanţa aratã cã dispoziţiile criticate nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã. De asemenea, se considerã cã, în ceea ce priveşte eliminarea dispoziţiei privind acordarea cotei de 10% din profit salariaţilor în conformitate cu <>art. 1 din Legea nr. 644/2001 , nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Instanţa mai reţine cã "acordarea cotei de 10% din profit salariaţilor este o posibilitate a angajaţilor în speţã, condiţionatã de existenţa profitului şi prevãzutã în contractul colectiv de muncã la nivel de unitate", astfel cã nu este de naturã a încãlca textele constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 20. Referitor la celelalte texte constituţionale invocate de cãtre autorul excepţiei, instanţa apreciazã cã acestea nu au legãturã cu cauza.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 19 din Legea nr. 35/1997 , republicatã, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã. În argumentarea punctului de vedere, Guvernul aratã cã, "de fapt, nu este vorba despre o problemã de constituţionalitate, ci despre stricta interpretare şi aplicare a legii, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti, care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate [<>art. 2 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 , republicatã]". În acest sens, se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În punctul de vedere prezentat, Guvernul, referindu-se la temeiurile excepţiei, susţine cã nu sunt încãlcate textele constituţionale ale art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 41 alin. (5) şi ale art. 53, "unele din aceste dispoziţii [...] neavând legãturã cu obiectul excepţiei". De asemenea, se mai considerã cã, potrivit art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia creãrii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie în activitatea economicã şi financiarã, astfel încât acordarea unei cote din profit pentru stimularea salariaţilor nu poate fi privitã ca o mãsurã obligatorie pentru toţi agenţii economici, aceasta fiind în strânsã corelare cu factorii interni de finanţare şi creştere a producţiei".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile în cauzã nu contravin principiului neretroactivitãţii legii, întrucât "dispun numai pentru perioada care urmeazã intrãrii lor în vigoare", iar "efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior înceteazã de la data apariţiei noului act normativ". Potrivit punctului de vedere prezentat în cauzã, se pune în discuţie o problemã de aplicare a legii în timp, ceea ce nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci una de legalitate, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, republicatã, se aratã cã aceastã susţinere nu poate fi reţinutã, întrucât "nu se poate pune problema cã salariaţii R.A. «Locato» nu mai beneficiazã de un anumit drept, atât timp cât acesta nu mai este prevãzut în textul legal a cãrui neconstituţionalitate se invocã", iar soluţia legislativã "nu încalcã principiul universalitãţii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, sub cele douã aspecte, şi anume cel privind vocaţia fiecãrui cetãţean la toate drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi alte legi, precum şi cel referitor la faptul cã toţi cetãţenii, fãrã excepţie, se bucurã de toate drepturile şi libertãţile".
Totodatã, Avocatul Poporului aratã cã nu existã neconcordanţe între dispoziţia legalã criticatã şi prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În mod greşit autorul excepţiei a indicat ca obiect al acesteia <>art. 1 al Legii nr. 644/2001 , lege care nu are decât un articol unic, prin care aprobã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 , stabilind totodatã cuprinsul art. 1 al ordonanţei de urgenţã pe care l-a modificat.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului la Regia Autonomã "Locato", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 644/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 28 noiembrie 2001. Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
"Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) şi f) şi ale alin. (2) şi (4) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societãţile naţionale, companiile naţionale şi societãţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, Regia Autonomã «Locato» va reţine, pentru constituirea surselor proprii de finanţare, profitul rãmas dupã plata impozitului pe profit şi deducerea sumelor aferente destinaţiilor stabilite prin acte normative speciale, prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-d) din acelaşi act normativ."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (5) şi art. 53, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Curtea constatã cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate se referã la faptul cã, prin eliminarea dispoziţiei privind acordarea cotei de pânã la 10% din profitul contabil rãmas pentru stimularea salariaţilor, cotã prevãzutã şi prin contractul colectiv de muncã, se aduce atingere principiilor universalitãţii, egalitãţii în drepturi şi neretroactivitãţii legii, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (5) privind garantarea caracterului obligatoriu al convenţiilor colective. De asemenea, se mai susţine şi faptul cã dispoziţiile criticate încalcã şi "principiile de drept al muncii, îndeosebi în ceea ce priveşte drepturile salariale, dar şi normele Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin textul criticat au fost stabilite, pentru Regia Autonomã "Locato", dispoziţii speciale, derogatorii de la normele generale privind repartizarea profitului la societãţile naţionale, companiile naţionale şi societãţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome.
Conform acestei reglementãri, în cazul Regiei Autonome "Locato", profitul rãmas dupã plata impozitului pe profit şi dupã deducerea sumelor aferente destinaţiilor stabilite prin acte normative speciale va fi reţinut pentru constituirea surselor proprii de finanţare. În cauzã, referindu-se la o regie autonomã, legiuitorul avea deplinã legitimare sã reglementeze în modul arãtat repartizarea profitului, chiar dacã prin aceasta era afectatã o componentã a drepturilor salariale ale personalului regiei.
Curtea reţine cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât în cauzã nu se pune problema încãlcãrii unor drepturi sau libertãţi consacrate de Legea fundamentalã sau de altã lege, ci a unei derogãri stabilite tot prin lege.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii referitoare la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare.
De asemenea, Curtea observã cã aplicarea unor dispoziţii speciale, derogatorii de la cele comune în materie, în ceea ce priveşte repartizarea pe destinaţii a profitului, pentru o anumitã regie autonomã, ţinându-se seama de specificul acesteia, nu are semnificaţia încãlcãrii principiului egalitãţii şi al nediscriminãrii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Curtea Constituţionalã, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit cã acest principiu nu înseamnã uniformitate, iar aplicarea unui tratament juridic diferit pentru situaţii care nu sunt identice este posibilã dacã se justificã în mod raţional şi obiectiv. În speţã, derogarea pe care o face textul criticat se justificã ţinându-se seama de specificul Regiei Autonome "Locato". De altfel, însuşi textul de la dispoziţiile cãruia se derogã - <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 - reglementeazã, în partea finalã, posibilitatea ca prin legi speciale sã se prevadã o altã repartizare pe destinaţii "a profitului contabil rãmas dupã deducerea impozitului pe profit".
Dispoziţia derogatorie criticatã pentru neconstituţionalitate, care nu se referã la un drept de naturã constituţionalã, nu încalcã nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, republicatã, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, întrucât nici unul dintre aceste documente internaţionale nu stabilesc dreptul salariaţilor regiilor autonome de a participa la profitul realizat sau modul de repartizare a profitului pe destinaţii.
Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate nu cuprind referiri la negocierile colective în materie de muncã, la eventualele convenţii colective încheiate anterior, astfel cã nu se poate reţine cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, republicatã. Pe de altã parte, este de principiu cã încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridicã nu poate fi superioarã legii, în consecinţã, convenţiile colective sunt garantate în mãsura în care nu încalcã prevederile legale în materie, în vigoare la data încheierii lor. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Deciziile nr. 65/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, şi nr. 292/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, republicatã, Curtea reţine cã acest text nu are incidenţã în cauzã, întrucât participarea salariaţilor regiilor autonome la profitul realizat nu este unul dintre drepturile fundamentale prevãzute în titlul II din Constituţie, republicatã, la care se referã dispoziţiile art. 53.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului la Regia Autonomã "Locato", excepţie ridicatã de Maria Chelaru în Dosarul nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
