Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 364 din 25 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea, în şedinţa publică din 24 iunie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constantin Florin Cornea în Dosarul nr. 17.957/197/2013 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 136D/2014. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 iunie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 25 iunie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 6 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 17.957/197/2013, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constantin Florin Cornea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că este neconstituţională obligaţia instituită în sarcina contestatorului de a avansa remuneraţia curatorului special numit pentru protecţia drepturilor procesuale ale debitorului. De asemenea, arată că actul normativ ale căror dispoziţii sunt criticate reglementează o altă materie, respectiv taxele judiciare de timbru, ori remuneraţia curatorului special, reglementată de noul Cod de procedură civilă, nu are natura juridică a unei taxe judiciare de timbru, ci pe aceea a unui ajutor public judiciar, astfel că protejarea drepturilor procesuale ale unei părţi, în speţă debitorul, nu se poate face pe seama împovărării creditorului spre a-l determina, prin sarcini şi cheltuieli financiare, să renunţe la protejarea dreptului său. Totodată, susţine că justiţiabilul nu poate fi obligat la cheltuieli excesive, impuse de către statul român pentru asigurarea unor proceduri judiciare, de natură să împiedice accesul la actul de justiţie prin împovărare financiară. 5. Judecătoria Braşov - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei. Consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, Constituţia nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces. Pentru aceste motive, obligaţia de a avansa remuneraţia curatorului special, în cuantumul stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei cu domiciliul necunoscut. În acelaşi timp, sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul. 6. Se arată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, a egalităţii în drepturi, cât şi pentru protecţia dreptului la apărare al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a asigura continuarea procesului cu legală citare a tuturor părţilor, iar în cazul admiterii cererii, persoana interesată poate solicita şi obţine cheltuielile de judecată care vor fi puse în sarcina părţii care cade în pretenţii. 7. De asemenea, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, sens în care arată că aceasta nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal, în condiţiile în care se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat. Or, scopul achitării remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 167 din Codul de procedură civilă este asigurarea dreptului la apărare al persoanei cu domiciliul necunoscut. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituţionale în raport cu art. 21 din Constituţie. Având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de acces liber la justiţie nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. În reglementarea exercitării acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. În acest context este subînţeles că accesul liber la justiţie permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Caracterul legitim sau nelegitim al pretenţiilor formulate în acţiunea în justiţie va rezulta numai în urma judecăţii pricinii respective şi va fi constatat prin hotărârea judecătorească. Folosind exprimarea "interese legitime", textul constituţional nu pune o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie, ci obligă justiţia să ocrotească numai interesele legitime. 10. Referitor la dreptul de acces la un tribunal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că statele contractante dispun în această materie de o marjă de apreciere, însă aparţine Curţii competenţa de a statua, în ultimă instanţă, cu privire la respectarea exigenţelor Convenţiei. În practica sa, instanţa europeană a statuat că atunci când accesul unui justiţiabil este limitat prin jocul dispoziţiilor legale sau în fapt, eventuala sa restricţionare nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1, cu respectarea a 3 condiţii: restricţionarea să nu atingă substanţa acestui drept; să urmărească un scop legitim; să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. În acest context, privitor la dimensiunile principiului constituţional al accesului liber la justiţie, consideră că trebuie discutat şi în raport cu suportarea cheltuielilor legate de susţinerea cauzei deduse judecăţii, apreciind ca normale stabilirea unor taxe de timbru şi înaintarea unor cheltuieli legate de efectuarea unor expertize, însă obligarea reclamantului la avansarea remuneraţiei curatorului constituie o măsură excesivă pentru justiţiabil, aceasta în condiţiile în care reclamantul se află în situaţia de a fi obligat să suporte pe întreg parcursul procesului onorariul unui curator, cuantumul acestuia neputând fi anticipat, dată fiind durata necunoscută a procesului. 11. Este adevărat că alin. (3) al art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede că sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul, dar, având în vedere că instituirea curatelei speciale este prevăzută pentru cazuri speciale, probabilitatea ca reclamantul să îşi recupereze sumele avansate este minimă, dacă nu imposibilă, cel puţin în ceea ce priveşte art. 167 din Codul de procedură civilă. De asemenea, pentru instituţia curatelei speciale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu are o prevedere expresă în sensul acordării ajutorului civil în cazul cheltuielilor legate de curatorul special, iar art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că în mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, şi dacă sunt îndeplinire condiţiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului. Toate acestea, în condiţiile în care există şi ipoteza ca o persoană care se află în situaţia de a nu putea face faţă cheltuielilor unui proces să se judece în contradictoriu cu un pârât, ale cărui interese sunt reprezentate de un curator special, şi să nu se afle într-o situaţie excepţională de caz urgent care nu suferă amânare. Menţionând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că simpla sa consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin Constituţie, nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole, or, accesul la justiţie trebuie să fie asigurat în mod efectiv şi eficace. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: "(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului." 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) potrivit căruia "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime" şi art. 24 privind dreptul la apărare. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 17. Instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică chemată să stea în judecată nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată. 18. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), "În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant." În virtutea art. 58 alin. (3), "numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal". 19. Este evident că această instituţie, astfel cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 20. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. 21. Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului."]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. 22. Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului. 23. În cauza dedusă judecaţii instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate, fiind obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale fiind imperative nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului. 24. Astfel, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Florin Cornea în Dosarul nr. 17.957/197/2013 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2014.
