Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 364 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 18 mai 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Eduard Gabriel Costache în Dosarul nr. 5.241/231/2010 al Judecãtoriei Focşani şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 94D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.445 din 3 noiembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.241/231/2010, Judecãtoria Focşani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Eduard Gabriel Costache într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii privind regimul circulaţiei pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin stabilirea competenţei teritoriale de judecatã a plângerilor formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei "numai la instanţa în a cãrei razã a fost constatatã fapta", legiuitorul nu a avut în vedere competenţa alternativã, reglementatã în alte materii (de exemplu, art. 10, 11, 13 şi 14 din Codul de procedurã civilã), prin aceasta aducând o restrângere nejustificatã şi disproporţionatã dreptului de acces liber la justiţie. Distanţa mare dintre domiciliul petentului şi locul constatãrii sãvârşirii contravenţiei constituie un real impediment în exercitarea dreptului de a avea acces la justiţie, fiind afectate totodatã dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de a avea parte de un proces echitabil şi dreptul de a exercita dreptul la apãrare în orice fazã a procesului şi prin toate mijloacele procesuale prevãzute de lege. Autorul excepţiei mai precizeazã cã nu solicitã Curţii Constituţionale sã se substituie puterii legiuitoare, în sensul de a modifica textul legal criticat, ci urmãreşte constatarea neconstituţionalitãţii acestuia.
Judecãtoria Focşani considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate. Regula competenţei teritoriale exclusive a instanţei de judecatã de la locul sãvârşirii contravenţiei nu poate constitui un obstacol în exercitarea accesului liber la justiţie, în condiţiile în care aceasta se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare, iar accesul la instanţã este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea pãrţilor, publicitatea şedinţei de judecatã, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotãrârilor judecãtoreşti şi exercitarea cãilor de atac. Dreptul la instanţã nu implicã totodatã dreptul persoanei de a se adresa oricãrei instanţe, alese de parte, ci doar dreptul de a se adresa unei instanţe independente şi imparţiale. Totodatã, regula competenţei teritoriale exclusive criticatã de autorul excepţiei este menitã sã dea expresie garanţiilor constituţionale, prin asigurarea administrãrii cu celeritate a probelor strânse de lucrãtorii poliţiei rutiere.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008. Mai menţioneazã cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat dã expresie competenţei puterii legiuitoare de a stabili reguli procedurale pentru ca orice persoanã sã îşi poatã valorifica pretenţiile în faţa unei instanţe judecãtoreşti, persoana în cauzã neavând, însã, dreptul de a se adresa oricãrei instanţe doreşte, ci doar celei stabilite de legiuitor în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, în acord cu punctele de vedere exprimate şi menţionate, de pildã, în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.059 din 16 septembrie 2010, nr. 347 din 25 martie 2010 sau nr. 796 din 3 iulie 2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 57 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat prevede urmãtoarele: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta."
Normele fundamentale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, acestea fiind examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat, care instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivã, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecãtoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constatã încãlcãri ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menitã sã dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrãrii, cu celeritate, a probelor strânse de lucrãtorii poliţiei rutiere.
În plus, aceastã modalitate de reglementare reprezintã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Având în vedere cã în prezenta cauzã nu sunt invocate aspecte noi, care sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea.
Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa constituţionalã în materie, Curtea observã cã în prezenta cauzã este invocat şi art. 53 din Constituţie, din perspectiva restrângerii nejustificate şi disproporţionate a dreptului de acces liber la justiţie, reglementat de art. 21 din Constituţie. Având în vedere considerentele ce au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţatã prin decizia mai sus indicatã, nu se poate reţine încãlcarea accesului liber la justiţie şi, prin urmare, art. 53 din Legea fundamentalã nu este incident în cauzã. Stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecatã pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost sãvârşitã şi constatatã contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se aflã persoanele ce circulã pe drumurile publice şi care trebuie sã respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002. În plus, potrivit art. 109 alin. (9) din aceasta, prevederile ordonanţei de urgenţã atacate se completeazã cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care, la art. 47, face trimitere, la rândul sãu, la dispoziţiile Codului de procedurã civilã. Or, dispoziţiile art. 104 şi ale art. 114 din acesta prevãd, pe lângã posibilitatea îndeplinirii prin poştã a actelor de procedurã, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, cãruia, de pildã, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecatã, cu menţiunea cã, pânã la termenul acordat, urmeazã sã facã completãrile sau modificãrile necesare. Aşadar, chiar dacã art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice instituie competenţa teritorialã exclusivã a instanţei de judecatã de la locul sãvârşirii şi constatãrii faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligã, în sine, pe reclamant, la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecatã sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încãlcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, aşa cum eronat pretinde autorul excepţiei de faţã. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalitãţi alternative care sã garanteze exercitarea efectivã şi deplinã a drepturilor materiale şi procesuale ale oricãrei persoane ce doreşte sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Eduard Gabriel Costache în Dosarul nr. 5.241/231/2010 al Judecãtoriei Focşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
