Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 364 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 364 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 642 din 22 august 2016

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean      - preşedinte
    Valer Dorneanu        - judecător
    Petre Lăzăroiu        - judecător
    Daniel Marius Morar   - judecător
    Mona-Maria Pivniceru  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader        - judecător
    Valentina Bărbăţeanu  - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Oană în Dosarul nr. 3.761/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.077D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a solicitat judecarea în lipsă.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 2.986 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.761/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Oană într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea acestuia de anulare a deciziei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de anulare a certificatului prin care se acorda acestuia titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător Rănit", reacordarea acestui titlu şi repunerea în toate drepturile anterioare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că, drept urmare a textelor de lege criticate, recursul pe care l-a formulat a fost scos pe cale administrativă de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repus pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, care pronunţase sentinţa recurată, fiind astfel lipsit de gradul de jurisdicţie la care era îndreptăţit. Ca atare, nu mai poate beneficia de o judecată echitabilă şi imparţială, câtă vreme textul de lege criticat, care reglementează o situaţie tranzitorie, obligă aceeaşi instanţă să se pronunţe asupra propriei sale hotărâri. Totodată, se generează o situaţie inechitabilă faţă de toţi justiţiabilii care intră sub incidenţa prevederilor sale şi care, datorită unor împrejurări care nu ţin de culpa lor procesuală, nu au putut finaliza judecarea recursurilor în faţa instanţei supreme până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin deferirea recursurilor lor, pe cale administrativă, unei alte instanţe, ierarhic inferioare.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în susţinerea acestui punct de vedere invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare:
    - Art. XXIII: "(1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
    (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
    (3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
    (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece."
    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, prin raportare la art. 11 şi art. 20 din Constituţie, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţia menţionată şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care statuează cu privire la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că excepţia a fost ridicată în cursul soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea autorului acesteia de anulare a deciziei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de anulare a certificatului prin care se acorda acestuia titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător Rănit", reacordarea acestui titlu şi repunerea în toate drepturile anterioare.
    14. În acest context, Curtea observă, totodată, că prin art. V din Legea nr. 2/2013 a fost modificată Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, fiind introdus un nou articol, art. 26, potrivit căruia litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau cu Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
    15. În cauza de faţă, în considerarea acestei noi reguli de competenţă materială, recursul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost trimis Curţii de Apel Bucureşti. Ţinând cont de acest cadru procesual, Curtea constată că art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, care stabileşte că "Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale", nu are legătură cu soluţionarea procesului în cursul căruia a fost declanşat controlul de constituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, ţinând seama de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    16. Referitor la prevederile art. XXIII alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013, Curtea observă că, în esenţă, autorul excepţiei critică faptul că nu mai poate beneficia de o judecată echitabilă şi imparţială, câtă vreme textul de lege criticat obligă aceeaşi instanţă să se pronunţe asupra propriei sale hotărâri. Cu privire la critici similare Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 370 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 august 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele acestei decizii, Curtea a făcut referire la cele statuate în jurisprudenţa sa prin care a examinat dispoziţii legale similare, cuprinse în Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, în prezent abrogată, dispoziţii care vizau acelaşi tip de măsuri ca şi cele reglementate prin textele de lege criticate în prezenta cauză.
    17. Astfel, potrivit art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii menţionate şi care, potrivit acesteia, erau de competenţa curţilor de apel urmau să se trimită pe cale administrativă la instanţele menţionate, fără a se mai pronunţa o hotărâre de declinare a competenţei. Din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în cauza de faţă, Curtea a reţinut [prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006] că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.", iar "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
    18. Curtea a statuat, totodată, că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, acesta nu constituie un fine de neconstituţionalitate, întrucât judecata se va face în complete cu compunere diferită. Curtea a constatat că reglementarea are caracter tranzitoriu, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În plus, noua soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept. De asemenea, Curtea a mai reţinut că nu se aduce atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sub acest aspect, Curtea a subliniat că judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului, remarcând, în acelaşi timp, că cele două căi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
    19. Curtea a mai observat că din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că raţiunea adoptării normelor tranzitorii criticate în prezenta cauză a fost reprezentată de modificările intervenite prin noul Cod de procedură civilă sub aspectul competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti. Măsurile reglementate prin acestea au ca scop asigurarea unei repartizări echilibrate a cauzelor pe rolul instanţelor civile, cu finalitatea aplicării în condiţii optime a dispoziţiilor noii reglementări procesual civile.
    20. În cauza de faţă îşi menţin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituţională prin jurisprudenţa citată, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea acesteia.
    21. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că nu poate reţine nici critica prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil şi nici cea referitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 13 din aceeaşi convenţie, care statuează cu privire la dreptul la un recurs efectiv. Astfel, nu se poate susţine că persoanele interesate nu beneficiază de o cale de atac care să răspundă exigenţelor convenţionale, de vreme ce reglementarea criticată modifică doar competenţa materială a instanţei, fără să aducă atingere exerciţiului dreptului de a introduce calea de atac corespunzătoare, aceasta păstrându-şi intactă configuraţia procesuală, fără să fie afectate în vreun fel garanţiile apte să îi confere acesteia eficacitate.
    22. Pentru motive similare, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici referirea la prevederile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care statuează cu privire la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, prevederi care pot fi avute în vedere în scopul efectuării controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 148 din Constituţie.
    23. În ce priveşte invocarea, în cauza de faţă, a dispoziţiilor art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, astfel că prevederile convenţionale menţionate nu sunt incidente în cauză.

    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Oană în Dosarul nr. 3.761/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. XXIII alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bărbăţeanu

                                    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 364 din 2 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"