Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 363 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca. La apelul nominal rãspunde partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul partii prezente arata ca <>Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, este o reglementare specialã, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii reprezintã, potrivit voinţei legiuitorului, instituţia specializatã care are atributia de a controla activitãţile în acest domeniu, fãrã a incalca principiul autonomiei locale. Solicita, pe cale de consecinta, respingerea exceptiei ca neîntemeiatã. Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca autorizarea executãrii lucrãrilor în construcţii este o activitate care implica realizarea interesului naţional, iar principiul autonomiei locale nu exclude posibilitatea statului de a lua mãsuri în domenii care ţin de interesul naţional.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 640/C.V./2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect o plângere impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute la art. 23 lit. a) din actul normativ criticat. În motivarea exceptiei, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, contravin prevederilor art. 119 şi 120 din Constituţie, referitoare la autonomia localã, deoarece acorda dreptul inspectoratelor teritoriale în construcţii sa constate şi sa sanctioneze contravenţii în domeniul construcţiilor. În opinia autorului exceptiei, "singurele organe competente sa constate contravenţii în construcţii şi sa aplice sancţiuni sunt organele de control ale Consiliului Municipiului Bucureşti şi ale Primãriei Municipiului Bucureşti", iar imixtiunea Inspectoratului de Stat în Construcţii incalca principiul autonomiei locale, având în vedere ca, potrivit acestui principiu, "nici un organ de stat nu poate exercita asupra autoritãţii locale un control al activitãţii - altfel decât pe calea acţiunilor în justiţie - şi nici nu poate sa interfereze cu activitatea acesteia." Tribunalul Bucureşti apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi nici legislaţiei aplicabile în materia autorizãrii construcţiilor. Stabilirea modalitatii de control şi abilitarea mai multor organe competente în acest sens urmãresc realizarea unei discipline în construcţii şi nu reprezintã o suprapunere de competente sau o ierarhizare exclusiva a competentelor de control. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul considera ca dispoziţiile legale criticate sunt conforme prevederilor constituţionale, iar excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Arata, în acest sens, ca prin <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se instituie un control al statului în activitatea de amenajare a teritoriului, urbanism şi autorizare a executãrii lucrãrilor de construcţii, exercitat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, direct şi prin inspectoratele sale teritoriale, pe întreg teritoriul tarii. Reglementarea prin lege a posibilitatii "exercitãrii unui control de stricta specialitate, în domenii expres prevãzute de lege, de cãtre o alta autoritate a administraţiei publice centrale, [...] nu constituie o încãlcare a principiului autonomiei locale instituit de art. 119 şi 120 din Constituţie". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. <>Art. 25^1 a fost introdus prin Legea nr. 453/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, şi are urmãtorul conţinut: "(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii se exercita de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al tarii, şi de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun mãsurile şi sancţiunile prevãzute de prezenta lege. (2) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executãrii lucrãrilor de construire sau de desfiinţare, dupã caz, atunci când constata ca acestea se realizeazã cu încãlcarea dispoziţiilor legale, a cerinţelor privind asigurarea calitãţii în construcţii, fãrã proiect tehnic ori pe baza unor autorizaţii nelegal emise. (3) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale încunoştinţeazã autoritatea administraţiei publice pe teritoriul cãreia s-a efectuat controlul asupra constatãrilor şi mãsurilor dispuse. În aceasta situaţie organele de control ale consiliilor judeţene sau locale, dupã caz, au obligaţia sa urmãreascã modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii. În opinia autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 119: "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice."; - Art. 120: "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe. (3) Autoritãţile prevãzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea retine urmãtoarele: Potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) din Constituţie, consiliile locale şi primãrii, ca autoritãţi administrative autonome, rezolva treburile publice din comune şi din oraşe, în condiţiile legii. Rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe nu înseamnã însã exclusivitate în sensul neaplicarii ori nerespectãrii dispoziţiilor legale general obligatorii pe întreg teritoriul tarii. Prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afarã cadrului legal, care este general obligatoriu". Printr-o alta <>decizie, respectiv prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca "statul este îndreptãţit sa intervinã în situaţii care reclama un interes naţional". Amenajarea teritoriului, urbanismul, autorizarea şi executarea lucrãrilor de construcţii reprezintã, în mod evident, un domeniu de interes naţional, iar în asemenea situaţii autoritatea legiuitoare elaboreazã reglementãri general obligatorii pe întreg teritoriul tarii. Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, organizate conform prevederilor art. 115 din Constituţie, au atributia sa asigure şi sa controleze, în domeniul lor de activitate şi conform atribuţiilor lor prevãzute de lege, aplicarea şi respectarea reglementãrilor legale general obligatorii şi sa ia mãsuri corespunzãtoare pentru prevenirea ori sancţionarea abaterilor constatate, fãrã ca, prin acestea, sa aducã atingere principiului autonomiei administraţiei publice locale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
