Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 362 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Iaşi în Dosarul nr. 6.583/2004 al Tribunalului Iaşi. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenitã inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prin <>Decizia nr. 176/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, Curtea Constituţionalã a declarat neconstituţionale prevederile legale criticate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.583/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Iaşi, recurentã într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei cereri de validare poprire. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã formularea art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, în ceea ce priveşte menţiunea "sub sancţiunea nulitãţii" referitoare la elementele pe care trebuie sã le cuprindã cererea de recurs, "este neconstituţionalã în mãsura în care permite instanţelor sã interpreteze textul în sensul constatãrii nulitãţii recursului, fãrã a se verifica incidenţa în cauzã a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedurã civilã şi fãrã a se da posibilitatea recurentului sã acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs, lipsuri care nu aduc nici un fel de vãtãmare procesualã". Practic, recurentul se gãseşte de cele mai multe ori în imposibilitatea absolutã de a indica aceste date, întrucât în majoritatea hotãrârilor judecãtoreşti referitoare la persoane juridice nu se indicã în dispozitiv toate aceste date de identificare. Dacã în cazul cererii de chemare în judecatã lipsa elementelor de identificare a pãrţilor poate fi complinitã pânã la prima zi de înfãţişare, în recurs, sancţiunea nulitãţii este cu atât mai mult nejustificatã, întrucât la formularea recursului existã deja o hotãrâre în care sunt menţionate toate datele de identificare a pãrţilor, iar în mod corect singura condiţie pentru promovarea recursului ar trebui sã fie individualizarea hotãrârii care se atacã. În concluzie, autorii excepţiei apreciazã cã textul criticat aduce atingere dreptului la exercitarea unei cãi de atac şi dreptului la acces liber la justiţie, contravenind astfel art. 21 şi 129 din Constituţie, întrucât: permite constatarea nulitãţii recursurilor fãrã a da posibilitatea pãrţilor sã discute existenţa sau inexistenţa vãtãmãrii; nu este însoţit de un alt text legal care sã prevadã posibilitatea acoperirii lipsurilor (similar cu cel existent pentru cererea de chemare în judecatã); sancţiunea nulitãţii este neclarã în ceea ce priveşte caracterul ei; recurentul este identificat cu toate datele prevãzute de lege, iar hotãrârea care se atacã cu recurs este perfect individualizatã, ceea ce duce la identificarea fãrã dubii a tuturor pãrţilor, acoperindu-se astfel orice vãtãmare; nici chiar hotãrârile judecãtoreşti nu trebuie sã cuprindã aceste date de identificare; indicarea corectã a datelor cu privire la intimaţi nu ar duce la aceeaşi sancţiune a nulitãţii, întrucât instanţa ar rectifica aceste date la îndeplinirea procedurilor de citare în raport cu datele care rezultã din dosar. Tribunalul Iaşi şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã textele constituţionale invocate de recurent, întrucât din coroborarea art. 21 şi a art. 129 din Legea fundamentalã nu reiese cã o cale de atac, precum recursul, nu ar putea fi supusã vreunei condiţionãri de ordin formal. Toate cererile adresate unor instanţe judecãtoreşti trebuie sã se circumscrie unor condiţii a cãror respectare este necesarã pentru ca succesiunea de acte îndeplinite în cursul procesului civil sã permitã realizarea sau stabilirea drepturilor şi intereselor deduse judecãţii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât din dispoziţiile legale criticate nu rezultã cã sancţiunea nulitãţii opereazã automat, fãrã a da pãrţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale, ci, dimpotrivã, potrivit art. 316, coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, existã posibilitatea îndeplinirii cerinţelor menţionate pânã la prima zi de înfãţişare, iar lipsa semnãturii - în tot cursul judecãţii, conform art. 133 alin. 2. De altfel, chiar cererea de chemare în judecatã trebuie sã cuprindã, potrivit art. 112 din Codul de procedurã civilã, toate datele de identificare a reclamantului. Apreciazã cã, în lipsa unei interpretãri şi aplicãri coroborate a prevederilor art. 302^1 cu cele ale art. 316 şi 287 din Codul de procedurã civilã, aplicarea automatã a sancţiunii nulitãţii recursului poate produce exact acele consecinţe pentru care Curtea Constituţionalã a declarat neconstituţional textul. Constituind însã o problemã de aplicare a legii, apreciazã cã excede competenţei Curţii Constituţionale cenzurarea modului de aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate, referitoare la condiţiile de formã pentru cererea de recurs, nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. Dispoziţiile legale criticate dau expresie principiului liberului acces la justiţie, prin aceea cã legiuitorul a acordat recurentului, în temeiul art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate pânã la prima zi de înfãţişare, cu respectarea principiului contradictorialitãţii, garanţie a procesului echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv. De asemenea, sunt respectate şi celelalte garanţii ale procesului echitabil, prin faptul cã recurentul are în permanenţã posibilitatea consultãrii dosarului pentru a afla datele de identificare ale celorlalte pãrţi şi are la dispoziţie un termen rezonabil în scopul formulãrii cererii de recurs. În ceea ce priveşte art. 129 din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate reprezintã o concretizare a regulii constituţionale potrivit cãreia, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac potrivit legii. În final, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 310/2004 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã au fost introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi completate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 . Deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a întregului art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, din notele scrise ale autorilor excepţiei rezultã cã aceştia se referã doar la alin. 1 lit. a) a art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacã recurentul locuieşte în strãinãtate, va arãta şi domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul; [...]" Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; - Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã. Cu acest prilej Curtea a constatat cã textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolutã a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - "domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul". În acest sens, Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale criticate "apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii cãii de atac şi sã restrângã nejustificat accesul liber la justiţie". Totodatã, Curtea a observat cã "cele mai multe dintre elementele prevãzute în textul de lege atacat, şi anume domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar, precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul se regãsesc, în totalitate, în actele dosarului în care s-a pronunţat hotãrârea care face obiectul cãii de atac, cã nu sunt indispensabile pentru identificarea acestei hotãrâri şi cã nici nu sunt menţionate în dispozitivul hotãrârii atacate. Pe de altã parte s-a mai reţinut cã în sistemul Codului de procedurã civilã recursul este conceput ca o cale extraordinarã de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care pãrţile în litigiu îşi pot apãra drepturile lor subiective, înlãturând efectele hotãrârilor pronunţate în condiţiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevãzute de art. 304 din Codul de procedurã civilã. Or, instituirea sancţiunii nulitãţii pentru neîndeplinirea acestor cerinţe de formã în însuşi cuprinsul cererii de recurs, fãrã nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseşte pe recurent, fãrã o justificare rezonabilã, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate, privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotãrârea atacatã, litigiul în care este parte". Potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.", iar, conform alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. [...]" Având în vedere cã publicarea <>Deciziei nr. 176 din 24 martie 2005 în Monitorul Oficial al României, Partea I, a avut loc la data de 27 aprilie 2005, ulterior datei încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie (respectiv 15 decembrie 2004), Curtea urmeazã a respinge prezenta excepţie ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Iaşi în Dosarul nr. 6.583/2004 al Tribunalului Iaşi. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
