Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 362 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.006 din 1 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.122/2003 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt în conformitate cu prevederile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.122/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, 53 şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constituţie, republicatã. În esenţã, se susţine cã legiuitorul a prevãzut garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular, aşa încât mãsurile de protecţie socialã nu pot prevala asupra acestui principiu constituţional. Se aratã cã prin atribuirea locuinţelor construite din fondurile statului chiriaşilor, fãrã a se ţine seama de cererea şi oferta de pe piaţã, se încalcã prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã. De asemenea, se aduce atingere dreptului de proprietate privatã prin aceea cã restrângerea exerciţiului dreptului nu se încadreazã în nici una dintre situaţiile prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Mai mult, se considerã cã legea criticatã este aplicatã discriminatoriu, fiind favorizate anumite persoane fizice la dobândirea locuinţelor construite din fondurile statului. Se invocã şi încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece "este afectatã însãşi activitatea de producţie, dat fiind cã salariaţii unitãţii sunt împiedicaţi sã locuiascã în apartamentele construite din fondurile unitãţii".
Tribunalul Iaşi considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Se mai aratã cã art. 45 din Constituţie, republicatã, nu este incident în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã textele constituţionale menţionate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, corelat cu art. 20 din Constituţie, republicatã, precizeazã cã, potrivit acestui text, dispoziţiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu celelalte instrumente juridice internaţionale la care România este parte, iar nu cu dispoziţiile din legea internã. Se considerã cã dispoziţiile art. 45 din Constituţie, republicatã, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi.
Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuinţele care depãşesc suprafeţele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat locuinţele din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare, echivalente unor lucrãri de artã sau ornamentale deosebite, sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscinã, saunã, serã, cramã, bar-vinotecã, camerã frigorificã sau altele asemenea.
De asemenea, sunt exceptate locuinţele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitãrii funcţiei, chiar dacã acestea sunt scoase ulterior din evidenţa locuinţelor de protocol.";
- Art. 7: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii legale contravin prevederilor cuprinse în art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 53 şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederilor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constituţie, republicatã, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţã, bazatã pe liberã iniţiativã şi concurenţã.";
- Art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţã şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 252 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 6 august 2004, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 44 din Constituţie, republicatã, precum şi a art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea a reţinut prin aceastã decizie cã, "deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Însã prin dispoziţiile legale criticate se consacrã o normã de justiţie socialã, chiriaşii având posibilitatea sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, aceste dispoziţii sunt conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, republicatã, precum şi în deplinã concordanţã cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Prin decizia menţionatã mai sus, examinând textul de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicatã, s-a reţinut cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, instituie o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, dar aceastã limitare este justificatã din punct de vedere social şi moral, întrucât chiriaşii au contribuit la construirea acestor locuinţe. Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã, ci sunt în deplinã concordanţã cu obligaţia constituţionalã a statului de a asigura "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", prevãzutã prin art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, republicatã.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la dreptul la muncã, la libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã, prin aceeaşi decizie Curtea a statuat cã vânzarea cãtre titularii contractelor de închiriere, indiferent de împrejurarea cã aceştia sunt sau nu angajaţii unitãţilor proprietare, a locuinţelor construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat nu este de naturã a aduce nici o îngrãdire dreptului la muncã.
Considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În plus, în cauza de faţã sunt criticate ca fiind neconstituţionale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi prevederile <>art. 1 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, care se referã la vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului cãtre titularii contractelor de închiriere a acestor locuinţe. Pentru considerentele arãtate mai sus, Curtea urmeazã sã respingã şi aceastã criticã de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 45, referitoare la libertatea economicã, invocate, de asemenea, ca fiind încãlcate prin prevederile de lege criticate, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.122/2003 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
