Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 362 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 11 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Liviu Nicolicea în Dosarul nr. 8.528/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.528/288/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Liviu Nicolicea cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.086 din 8 aprilie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Râmnicu Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 24. În acest sens aratã cã în cazul constatãrii faptei cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic prevãd o procedurã administrativã de constatare a contravenţiilor şi de încheiere a procesului-verbal diferitã faţã de situaţia constatãrii faptei direct şi nemijlocit de cãtre poliţistul rutier în lipsa unor mijloace tehnice. În cazul reglementat de textul de lege criticat este înlãturat dreptul contravenientului de a formula obiecţiuni cu privire la conţinutul procesului-verbal de constatare, pe când în cazul celorlalte contravenţii agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Contravenientul nu beneficiazã de prezumţia de nevinovãţie în timpul etapei administrative în care i se aplicã o sancţiune de cãtre poliţist, iar actul de constatare se întocmeşte în lipsa acestuia, astfel cã nu are posibilitatea de a formula obiecţiuni cu privire la starea de fapt reţinutã de agentul constatator. De asemenea, în motivarea excepţiei este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Cauza ╓ztⁿ\'62rk contra Germaniei şi Cauza Anghel contra României.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 109 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"În cazurile prevãzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, dupã stabilirea identitãţii conducãtorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fãrã a fi necesarã confirmarea faptelor de cãtre martori."
Alin. (2) al art. 109, la care face referire textul de lege criticat, prevede cã se poate face constatarea contravenţiilor şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare. De asemenea, este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Cauza Ozturk contra Germaniei şi Cauza Anghel contra României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate. Astfel, normele criticate se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza acestora, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, şi nu încalcã dreptul la apãrare. Persoana contravenientã nemulţumitã de sancţiunea aplicatã prin procesul-verbal de contravenţie, indiferent dacã procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat în prezenţa sau în lipsa acesteia, are deschisã calea plângerii la instanţa de judecatã, în conformitate cu art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cãruia "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apãrãrile pe care le considerã necesare. Curtea a subliniat, în acest sens, în jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea-cadru în materie contravenţionalã, cã, chiar dacã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, atunci când este formulatã plângere împotriva acestuia este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii, în motivarea acesteia. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte cã "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii". Aşadar, instanţele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 606 din 6 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, când a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine modificarea soluţiei pronunţate cu acel prilej, atât aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Liviu Nicolicea în Dosarul nr. 8.528/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
