Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 362 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, a Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, precum si a art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 28 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a <>Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Cooperativa de Credit "Concordia Romana" Sibiu în Dosarul nr. 2.866/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ca fiind inadmisibila, în ceea ce priveşte <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , şi ca fiind neîntemeiatã, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , precum şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 2.604 din 19 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.866/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , a <>Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Cooperativa de Credit "Concordia Romana" Sibiu într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta impotriva Hotãrârii nr. 40 din 18 iunie 2001 a Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României, prin care, în temeiul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , a fost respinsã cererea de avizare prealabilã a reorganizãrii cooperativei.
I. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, se susţine, în esenta, ca acestea incalca dispoziţiile şi principiile Constituţiei; deturneaza înţelesul art. 144 lit. c) din Legea fundamentalã, limiteazã competenta Curţii astfel cum este prevãzutã de acest text, ingradesc în mod nejustificat accesul la justiţia constituţionalã, imprimand activitãţii Curţii un caracter opus scopului sau, şi anume garantarea supremaţiei Constituţiei şi a statului de drept. Totodatã prevederile <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au omis sa reglementeze "problema distinctã a momentului la care legea sau ordonanta ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta trebuie sa fie în vigoare, pentru ca sa fie admisibilã realizarea pe fond a controlului de constitutionalitate; aceste dispoziţii şi lipsa unei interpretãri corecte a Constituţiei au permis ca emiterea de ordonanţe de urgenta sa se transforme dintr-o excepţie constituţionalã într-o regula comuna". Se apreciazã ca, datoritã neconstitutionalitatii acestor prevederi ale <>Legii nr. 47/1992 , a fost împiedicat şi întârziat controlul constituţionalitãţii prevederilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000, în ansamblul lor.
II. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 se arata ca aceasta incalca dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi (4) din Constituţie. În opinia autorului exceptiei, din perspectiva acestor dispoziţii, ordonanta "nu putea fi adoptatã, nu putea fi depusa spre aprobare la Parlament, nu putea fi publicatã în Monitorul Oficial al României şi nu putea intra în vigoare, mai ales la data de 19 decembrie 2000, având în vedere ca alegerile parlamentare generale au avut loc la 3 noiembrie 2000".
III. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 se arata ca publicarea acesteia în "Monitorul Oficial al României nr. 330 din 14 iulie 2000 în lipsa semnaturilor primului-ministru Mugur Isarescu şi ministrului funcţiei publice Vlad Rosca, constituie dovada încãlcãrii <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi a art. 51 din Constituţie şi face proba acţiunilor îndreptate contra ordinii constituţionale şi incriminate de art. 166 din Codul penal." Se mai arata ca aceasta ordonanta, nefiind semnatã de primul-ministru şi contrasemnata de ministrul care are obligaţia punerii ei în aplicare, incalca şi prevederile art. 106 alin. (1), (2) şi (3), art. 107 alin. (4) şi ale art. 78 din Constituţie. De asemenea, se invoca şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 51, art. 99 alin. (1) şi ale art. 109 alin. (2) fãrã însã sa se arate în ce consta aceasta.
IV. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 200/2002 se susţine ca aceasta "a fost adoptatã cu ignorarea situaţiei juridice a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în dispreţul Constituţiei, legilor şi principiilor ordinii de drept", incalcandu-se flagrant <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi art. 51 din Constituţie.
V. În sfârşit, se solicita constatarea neconstitutionalitatii urmãtoarelor dispoziţii, în ordinea invocarii lor:
- art. 246 alin. 2, art. 249, 264, 286, modificate şi raportate la art. 284 alin. 1, art. 146 alin. 3, modificat, art. 246 alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 3, modificate şi completate, art. 250 alin. 2, modificat, art. 251, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuta a 5-a, modificat, art. 252 alin. 2, art. 253, art. 254 lit. c), modificat, art. 254, art. 255 alin. 1 şi 3, art. 256, 257, 259, 260, 262, modificat, art. 268 alin. 1, <>art. 273, 283, 285 şi 287, toate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , precum şi prin <>Legea nr. 200/2002 ;
- art. I pct. 39, 42, 50 şi 52, <>art. II alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 ;
- <>art. I pct. 81, 84, 92 şi 98 din Legea nr. 200/2002 .
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în legatura cu susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 107, art. 99 alin. (1), art. 106 alin. (1)-(3), art. 109 alin. (2), art. 51 şi art. 114 alin. (4), precum şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 , se arata ca proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost depus la Camera Deputaţilor pe data de 29 iunie 2000, când Parlamentul se afla în sesiune ordinarã, cu respectarea art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituţie. Se considera ca invocarea încãlcãrii art. 106 alin. (2) din Constituţie este irelevanta, iar neconstituţionalitatea unor prevederi din ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000, precum şi ale unor prevederi din <>Legea nr. 200/2002 nu este raportatã la dispoziţii din Legea fundamentalã, asa încât efectuarea controlului de constitutionalitate este imposibila. Tot astfel se arata ca nici raportarea textelor criticate ca fiind neconstituţionale la unele prevederi din alte acte normative nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate. În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se apreciazã ca acestea nu sunt contrare art. 21, 49 şi 51 din Constituţie.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , a Legii nr. 200/2000 şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în raport cu prevederile art. 16, 21, 24, 48, 49, 51, 78, 99, 106, 107, 109 şi 144 din Constituţie este neîntemeiatã. În acest sens, în esenta, se arata: invocarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 este irelevanta; faptul ca legea prevede îndeplinirea unor condiţii prealabile intrãrii ei în vigoare nu are semnificatia retroactivitatii sale, întrucât prin aplicarea ei nu se urmãreşte reglementarea unei situaţii juridice anterioare acestui moment; <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu restrânge accesul la controlul constituţional.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , <>Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , precum şi <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.
<>Art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, are urmãtorul cuprins: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. [...]
(6) Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16, 21, 24, 48, 49, 51, 78, 99, 106, 107, 109 şi 114 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.";
- Art. 99: "(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevãzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemneazã de primul-ministru.";
- Art. 106: "(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordoneazã activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintã Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Dacã primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevãzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor, înceteazã dacã primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
(3) Prevederile alineatului (2) se aplica în mod corespunzãtor şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile.";
- Art. 107: "(1) Guvernul adopta hotãrâri şi ordonanţe.
(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.
(4) Hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonanţei. Hotãrârile care au caracter militar se comunica numai instituţiilor interesate.";
- Art. 109: "(1) Guvernul îşi exercita mandatul pana la data validãrii alegerilor parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacã primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevãzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situaţiile prevãzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102.
(4) Guvernul al cãrui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pana la depunerea jurãmântului de membrii noului Guvern.";
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata urmãtoarele:
II. În legatura cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 246 alin. 2, art. 249, 264, 286, modificate şi raportate la art. 284 alin. 1, art. 146 alin. 3, modificat, art. 246 alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 3, modificate şi completate, art. 250 alin. 2, modificat, art. 251, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuta a 5-a, modificat, art. 252 alin. 2 şi art. 253, art. 254 lit. c), modificat, art. 254, art. 255 alin. 1 şi 3, art. 256, 257, 259, 260, 262, modificat, art. 268 alin. 1, <>art. 273, 283, 285 şi 287, toate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , precum şi prin <>Legea nr. 200/2002 , autorul exceptiei nu invoca nici un text din Constituţie care ar fi încãlcat. Asa fiind, Curtea Constituţionalã nu este în mãsura sa se substituie partii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1997 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi de lege urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
O alta critica consta în aceea ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, fãrã semnatura primului-ministru Mugur Isarescu şi a ministrului funcţiei publice Vlad Rosca, incalcandu-se astfel <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative, precum şi art. 51, 106, art. 107 alin. (4) şi art. 78 din Constituţie. În legatura cu aceasta, din punctul de vedere al Guvernului Curtea a reţinut ca, "la data semnãrii ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile [situaţie reglementatã de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentalã]". De asemenea, cu privire la invocarea încãlcãrii art. 78 din Constituţie, Curtea retine ca din însuşi faptul publicãrii reiese ca, în prealabil, ordonanta a fost depusa la Parlament.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , Curtea constata ca prin <>Legea nr. 262/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit a fost respinsã. În consecinta, dispoziţiile sale nu mai pot face obiectul controlului de constitutionalitate, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã". Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
III. O alta critica de neconstituţionalitate priveşte <>Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în legatura cu care se susţine ca "a fost adoptatã cu ignorarea situaţiei juridice a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în dispreţul Constituţiei, legilor şi principiilor ordinii de drept", incalcandu-se flagrant <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi art. 51 din Constituţie.
Şi aceasta critica urmeazã a fi respinsã, întrucât, asa cum s-a arãtat deja, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost adoptatã cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, ceea ce face ca legea de aprobare a ei sa rãspundã exigenţelor constituţionale.
IV. Critica privitoare la neconstituţionalitatea <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãreia, în esenta, aceste texte incalca şi deturneaza înţelesul art. 144 lit. c) din Constituţie, limiteazã competenta Curţii astfel cum este prevãzutã de dispoziţiile constituţionale şi lasa nereglementata "problema distinctã a momentului la care legea sau ordonanta ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta trebuie sa fie în vigoare pentru ca sa fie admisibilã realizarea pe fond a controlului de constitutionalitate".
Examinând critica formulatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã. Art. 144 lit. c) din Constituţie prevede în mod expres şi limitativ competenta Curţii Constituţionale, iar <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, reluand aceste dispoziţii, precizeazã competenta Curţii Constituţionale de a "decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Textul supus controlului trebuie sa fie în vigoare, deoarece aprecierea constituţionalitãţii priveşte o lege sau o ordonanta care exista şi care produce efecte juridice. Intervenţia Curţii în aprecierea constituţionalitãţii unor norme juridice care şi-au încetat existenta ar fi contrarã rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivitatii legii. De aceea excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu încãlcarea prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, inadmisibile, astfel ca trebuiau respinse chiar de instanta de judecata printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. De altfel, cat priveşte exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unui text de lege în vigoare, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 111 din 8 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicatã de Cooperativa de Credit "Concordia Romana" Sibiu în Dosarul nr. 2.866/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, a <>Legii nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul menţionat.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
