Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 361 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 22 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Valeriu Gheorghe în Dosarul nr. 225/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 225/2005, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , aprobatã prin <>Legea nr. 493/2004 , excepţie ridicatã de Valeriu Gheorghe, recurent într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de desfacere a cãsãtoriei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât recursul declarat în cauzã se va judeca de Curtea de Apel Bacãu, aceeaşi instanţã care a judecat şi apelul declarat în aceeaşi cauzã, ca urmare a modificãrilor aduse Codului de procedurã civilã.
Curtea de Apel Bacãu şi-a exprimat opinia în sensul cã textul de lege criticat este constituţional.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã situaţia la care face referire autorul excepţiei constituie un caz de aplicare de îndatã a noilor reguli de competenţã, potrivit cãrora cãile de atac exercitate dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã înainte de intrarea în vigoare a acesteia se judecã de instanţele competente potrivit acestei ordonanţe de urgenţã.
Astfel, dacã în materia aplicãrii în timp a normelor de competenţã principiul este acela al ultrctivitãţii legii vechi, actul normativ menţionat adoptã o soluţie diferitã, constând în aplicarea imediatã a legii noi. O asemenea derogare este în competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale. Legiuitorul nu a fãcut decât sã aplice şi în aceastã materie regula de drept comun consacratã de art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã din momentul intrãrii ei în vigoare şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche.
Modificarea competenţei, aplicarea de îndatã a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, competenţa instanţei supreme de a soluţiona recursuri nefiind prevãzutã de Constituţie. Pe de altã parte, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac.
Totodatã, apreciazã cã situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediatã a normelor de competenţã nu impieteazã asupra exercitãrii drepturilor procesuale ale pãrţilor, întrucât cãile de atac se soluţioneazã de complete diferite, într-o altã compunere a instanţei şi, ca atare, textele criticate asigurã un real acces la justiţie, mai facil şi mai rapid, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale celor îndreptãţiţi sã participe la aceastã judecatã.
De altfel, tocmai judecarea recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de naturã sã impieteze asupra dreptului la un proces echitabil, asupra celeritãţii în materie civilã şi, în ultimã instanţã, asupra liberului acces la justiţie. Aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (de exemplu prin <>Decizia nr. 129/1995 ), accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconsti-tuţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã stabilirea unor reguli privind competenţa materialã a tribunalelor nu contravine principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un recurs efectiv, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece acestea nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, un proces echitabil. În acest sens, Curtea Constituţionalã a reţinut cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procesuale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
În final aratã cã stabilirea competenţei şi procedurii de judecatã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , aprobatã prin <>Legea nr. 493/2004 .
În realitate, având în vedere susţinerile autorului excepţiei, care este nemulţumit de faptul cã recursul este judecat de aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul declarat în aceeaşi cauzã, Curtea constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, de fapt, dispoziţiile <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 493/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora "Cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 13 referitoare la dreptul la o cale efectivã de atac din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã modificarea competenţei de soluţionare a cãilor de atac şi aplicarea de îndatã a noilor norme.
Aşadar, dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac.
Pe de altã parte, având în vedere susţinerile autorului, potrivit cãrora în litigiul dedus judecãţii recursul ar trebui judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curtea de apel respectivã, care a soluţionat apelul în aceeaşi cauzã, Curtea constatã cã din dispoziţiile şi principiile constituţionale nu reiese competenţa instanţei supreme de a soluţiona toate recursurile.
În realitate, este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, reglementare care nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, întrucât cãile de atac respective - apelul şi recursul - se soluţioneazã de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceastã susţinere este nefondatã, întrucât pãrţile au un real acces la toate cãile de atac, ordinare sau extraordinare, iar faptul cã apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţã, dar într-o compunere diferitã a completelor, nu are semnificaţia unei îngrãdiri aduse efectivitãţii cãilor de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Valeriu Gheorghe în Dosarul nr. 225/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
