Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 361 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, in ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art. 1, 6 si 7 din aceasta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 31 mai 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul sãu, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 1, 6 şi 7 din aceasta, excepţie ridicatã de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 871D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.224D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Cãlin Ciprian Zamfirescu în Dosarul nr. 8.793/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Liviu-Narcis Pârvu din cadrul Baroului Mehedinţi, cu delegaţie depusã la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul autorului excepţiei lasã conexarea la aprecierea Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.224D/2011 la Dosarul nr. 871D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.224D/2011, care solicitã admiterea acesteia aşa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 iunie 2011 şi 24 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 9.188/30/2007 şi nr. 8.793/1/2010, Tribunalul Timiş - Secţia penalã şi, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul sãu, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 1, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 78/2000 .
Excepţia a fost ridicatã de Lucian Nicu Caraiman şi Cãlin Ciprian Zamfirescu în dosarele menţionate mai sus având ca obiect soluţionarea unor cauze penale în care se fac cercetãri pentru sãvârşirea unor infracţiuni de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile Legii nr. 78/2000, în ansamblu, precum şi, în special, art. 6 şi 7 din aceeaşi lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetãţenilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi la Interzicerea discriminãrii, deoarece incrimineazã persoane, şi nu fapte.
Astfel, în condiţiile în care, printr-o lege specialã, o anumitã categorie de fãptuitori/învinuiţi/inculpaţi este reglementatã separat de dreptul comun, deşi se încadreazã în instituţiile de drept penal substanţial definite de acesta, este evident cã au fost nesocotite dispoziţiile constituţionale invocate.
Totodatã, prin instituirea în textul legal criticat a unui regim sancţionator mai aspru pentru persoanele care, la data sãvârşirii unor infracţiuni de trafic de influenţã, primire de foloase necuvenite etc., exercitau atribuţii de constatare, urmãrire sau judecare a infracţiunilor, fãrã a se menţiona în mod expres cã au sãvârşit faptele în exercitarea acestor atribuţii, se creeazã premisele unei discriminãri între cetãţeni, care, deşi se gãsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiazã de un tratament juridic diferit.
De asemenea, prevederile legii instituie o extindere a legii prin analogie, ceea ce este inadmisibil.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, în Dosarul nr. 1.224D/2011, punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, sens în care opineazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului ales al autorului Cãlin Ciprian Zamfirescu, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în ansamblul sãu, precum şi, în mod special, dispoziţiile art. 1, 6 şi 7 din aceasta. Textele criticate punctual au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "(1) Prezenta lege instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã urmãtoarelor persoane:
a) care exercitã o funcţie publicã, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autoritãţilor publice sau instituţiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însãrcinare, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societãţilor comerciale, companiilor naţionale, societãţilor naţionale, unitãţilor cooperatiste sau al altor operatori economici;
c) care exercitã atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordã asistenţã specializatã unitãţilor prevãzute la lit. a) şi b), în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizeazã, controleazã sau acordã asistenţã specializatã, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antreneazã circulaţia de capital, operaţiuni de bancã, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurãri, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politicã, într-un sindicat, într-o organizaţie patronalã ori într-o asociaţie fãrã scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevãzute la lit. a)-f), în condiţiile prevãzute de lege."
- Art. 6: "Infracţiunile de luare de mitã - prevãzutã la art. 254 din Codul penal, de dare de mitã - prevãzutã la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
- Art. 7: "(1) Fapta de luare de mitã, prevãzutã la art. 254 din Codul penal, dacã a fost sãvârşitã de o persoanã care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmãrire sau judecare a infracţiunilor, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind sãvârşirea infracţiunii de cãtre un funcţionar cu atribuţii de control.
(2) Fapta de dare de mitã sãvârşitã faţã de una dintre persoanele prevãzute la alin. (1) sau faţã de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la art. 255 din Codul penal, al cãrei maxim se majoreazã cu 2 ani.
(3) Dacã infracţiunile prevãzute la art. 256 şi 257 din Codul penal, precum şi infracţiunile prevãzute la art. 6^1 şi 8^2 din prezenta lege au fost sãvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetãţenilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil şi la Interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.127 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011, şi Deciziei nr. 1.457 din 4 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2011, Curtea Constituţionalã a respins ca neînteme iatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 în ansamblu, precum şi a dispoziţiilor art. 1, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, statuând cã reglementarea care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional, şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai reţinut cã principiul legalitãţii incriminãrii şi cel al legalitãţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din aceastã perspectivã, analizând dispoziţiile Legii nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea cã legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Astfel fiind, dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera cã acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia.
De asemenea, principiul constituţional al egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun, care instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încã din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justificã stabilirea unui tratament juridic diferit. Astfel fiind, şi întrucât dispoziţiile legii criticate se aplicã, fãrã privilegii sau discriminãri, în toate situaţiile ce implicã persoane dintre cele arãtate la art. 1 al legii, nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
Totodatã, previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun cã destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calitãţi în virtutea cãreia este obligat sã îşi modeleze conduita. Prin urmare, faptul cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor care exercitã atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, sã procedeze la o enumerare exhaustivã a acestora.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul sãu, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 1, 6 şi 7 din aceasta, excepţie ridicatã de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã şi de Cãlin Ciprian Zamfirescu în Dosarul nr. 8.793/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
