Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Miklos Fazakas - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului formulat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 21 martie 1995, în prezenta recurentului Plesoianu Radu Nicolae şi, în lipsa intimatului, Consiliul Local al Comunei Sinesti, legal citat, şi au fost consemnate în Încheierea din 21 martie 1995 cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 28 martie 1995.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd actele şi lucrãrile dosarului, constata:
Prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecãtoriei Rimnicu Vilcea.
Impotriva acestei decizii, reclamantul Plesoianu Radu Nicolae a declarat recurs, fãrã însã sa-l motiveze în termenul legal.
Reprezentantul Parchetului, în cadrul şedinţei din 21 martie 1995, a solicitat respingerea recursului ca nemotivat în termen, considerind decizia atacatã legalã şi temeinica. În continuare, a arãtat ca, avînd competenta strict limitatã, Curtea Constituţionalã nu poate constata abuzurile fãcute, nu le poate repara şi nu poate acorda daune, Legea nr. 58/1991, în art. 77, stabilind ca reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stipulind ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege. Ca atare, prin rezolvarea cauzelor de cãtre instanţe în dispreţul reglementãrii repararii abuzurilor prin act al puterii legislative s-ar aduce, practic, atingere principiului separaţiei puterilor în stat.
În scopul soluţionãrii recursului, Curtea Constituţionalã, avînd obligaţia stabilitã prin art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ca, în cazul recursului, sa se pronunţe şi asupra exceptiei de neconstituţionalitate aplicind prevederile art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Dind curs solicitãrii Curţii, Guvernul, în punctul de vedere exprimat, apreciazã "ca în mod judicios Curtea Constituţionalã a respins, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata".
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã cu recurs, cererea de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerea recurentului şi concluziile procurorului, dispoziţiile Decretului nr. 218/1960 şi ale Decretului nr. 712/1966 raportate la prevederile constituţionale, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã, recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2 "motivele de ordine publica pot fi invocate şi din oficiu de instanta de recurs, care, însã, este obligatã sa le punã în dezbaterea pãrţilor".
Examinînd şi din oficiu decizia atacatã, Curtea Constituţionalã constata ca nici pe fond nu sînt motive care sa justifice admiterea recursului.
Fata de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, ale art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 306 din Codul de procedura civilã, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995, care nu a fost motivat în termenul legal.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 28 martie 1995.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATĂ
Prezenta opinie separatã este în sensul ca art. III al Decretului nr. 218/1960 şi Decretul nr. 712/1966 conţin dispoziţii contrare Constituţiei din 1952 şi Constituţiei din 1965 existente la data emiterii acestor decrete şi, de asemenea, sînt în contradictie cu Constituţia din 8 decembrie 1991.
Cele doua decrete sînt neconstituţionale şi nule, motiv pentru care ele nu impiedica desfãşurarea normalã a unei acţiuni în revendicare privind o mica moara taraneasca cu o singura piatra şi un singur valt.
Prin Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 15 septembrie 1994 a Judecãtoriei Rimnicu Vilcea se reţin urmãtoarele:
Reclamantul Plesoianu A. Radu, taran, a fost abuziv deposedat în 1948 de moara pe care o detinea în proprietatea sa, pe care o dobindise prin moştenire, moara care nu a fost nationalizata şi nici expropriata.
Urmare acestui fapt, Plesoianu A. Radu a formulat acţiune în revendicare prin care a solicitat sa fie pus în posesia morii, care este în prezent detinuta în mod nelegal de Consiliul Local al Comunei Sinesti, judeţul Vilcea.
Pîrîtul, consiliul local, a invocat în apãrare cele doua decrete sus-arãtate, fata de care reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Pe baza principiului "tempus regit actum", excepţia de neconstituţionalitate trebuie verificata în raport cu Constituţia din 1952 şi cu Constituţia din 1965 aflate în vigoare la data apariţiei acestor decrete, precum şi în raport cu art. 150 alin. (1) din Constituţia din 8 decembrie 1991, care nu permite sa ramina în vigoare normele de drept anterioare, aflate în contradictie cu actuala Constituţie.
Pentru a se decide dacã cele doua decrete sînt sau nu în contradictie cu cele doua Constituţii sus-vizate, trebuie reţinut conţinutul esenţial al acestor doua decrete, din care rezulta ca:
- fãrã nici un titlu, statul devine proprietarul bunului posedat timp de 2 ani, deci proprietarul îşi pierde proprietatea;
- aceasta dispoziţie se aplica şi fata de incapabili, fata de minori lipsiţi de reprezentanţi legali, cît şi celor împiedicaţi prin forta majorã sa-şi apere proprietatea;
- chiar şi cel care are sentinta definitiva în mina, în favoarea sa, îşi pierde proprietatea în urma posesiei statului timp de 2 ani.
Aceste dispoziţii violeaza art. 10 al Constituţiei din 1952, care respecta proprietatea privind "atelierele meseriasilor, care nu exploateazã munca altora", în speta este vorba despre o modesta moara taraneasca cu o singura piatra şi un singur valt. De asemenea, este încãlcat şi art. 65, destinat a apara "drepturile cetãţenilor", iar cele doua decrete sacrifica pînã şi drepturile incapabililor, minorilor lipsiţi de reprezentanţi legali şi celor împiedicaţi prin forta majorã sa-şi apere proprietatea. De asemenea, lasa ca victima deposedata violent sa-şi piardã proprietatea de care a fost deposedata. În fine, violeaza egalitatea prevãzutã de art. 81, pentru ca toţi cei mentionati rãmîn decãzuţi de drept.
În continuare, se mai retine şi încãlcarea Constituţiei din 1965, care în art. 13 şi 31 apara "ordinea de drept", or decretul vizat permite tocmai invers, ca victimele deposedarilor violenţe, cît şi incapabilii lipsiţi de reprezentanţi şi cei împiedicaţi prin forta majorã sa ramina cu drepturi pierdute fãrã vina lor.
Sub alt aspect, decretele inverseaza sensul notiunii juridice a instituţiei prescripţiei. Ele considera prescripţia expiratã fãrã sa fi fost începutã şi o admit în detrimentul victimelor incapabile.
Din cele arãtate rezulta clar ca ambele decrete sînt date cu violarea repetatã a mai multor dispoziţii ale Constitutiilor amintite. Ca urmare, ele trebuie considerate nule şi fãrã efect.
În afarã celor demonstrate, consider ca ne gasim şi în fata violarii art. 150 alin. (1) din Constituţia din 8 decembrie 1991, care nu admite sa ramina în vigoare normele juridice premergãtoare contrare acestei Constituţii.
La fel, consider violat şi art. 21 alin. (1) din aceeaşi Constituţie care prevede ca "orice persoana se poate adresa justiţiei", iar în speta s-a dispus pe baza art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sa se aştepte apariţia unei legi care nici dupã 5 ani de asteptare nu a apãrut.
Consider ca, în cazul de fata, este de aplicat art. 3 din Codul civil care obliga instanţele sa dea soluţia de fond şi sa nu îndrume pãrţile sa aştepte viitorul incert.
De fapt, avem toate dispoziţiile legale şi suficiente în materie, care reglementeazã desfãşurarea acţiunii în revendicare, normele de aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare şi, în funcţie de probe, justiţia sa dea dovada de demnitatea sa.
Toate cele arãtate, vizind ordinea publica, conduc la pronunţarea unei soluţii de admitere a recursului şi a exceptiei de neconstituţionalitate.
Judecãtor,
dr. Miklos Fazakas
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
