Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 16 noiembrie 1994, publicatã în continuare la pag. 3.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi ale art. 223 din Codul penal, ridicatã de Grameni Apostol în Dosarul nr. 5620/1992 al Judecãtoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 13 aprilie 1994, în lipsa pãrţilor cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data. Completul de judecata, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 20 aprilie şi apoi la 27 aprilie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, dispoziţiile art. 248 şi ale <>art. 223 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Prin Rechizitoriul Procuraturii Locale Tulcea nr. 44/P/1992 au fost trimişi în judecata inculpatii Bumbac Maria şi Grameni Apostol pentru sãvîrşirea mai multor fapte penale, printre care şi a infracţiunilor prevãzute de art. 248 din Codul penal - abuz în serviciu contra intereselor obşteşti - şi de art. 223 din Codul penal - delapidare.
La Judecãtoria Tulcea, în şedinţa din 13 ianuarie 1993, Grameni Apostol, prin apãrãtorul sau, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul penal în baza cãrora a fost trimis în judecata, sustinind ca acestea contravin prevederilor art. 135 alin. (2) şi (4) din Constituţie, fiind abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã.
Judecãtoria, prin Încheierea din 13 ianuarie 1993, a suspendat judecata şi a sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra exceptiei.
În opinia exprimatã, instanta apreciazã ca este necesar sa se recurgã la procedura instituitã de art. 144 lit. c) din Constituţie, pentru a se stabili dacã normele cuprinse în titlul IV din Codul penal nu au devenit caduce în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie potrivit cãrora proprietatea privatã este ocrotitã de lege în mod egal, indiferent de proprietar.
În temeiul <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problema de interpretare juridicã, de competenta instanţelor judecãtoreşti, iar, pe de alta parte, dispoziţiile din Codul penal privind avutul obştesc nu contravin Constituţiei, aceasta categorie juridicã avînd o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publica.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
În legatura cu competenta de soluţionare a exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, Curtea Constituţionalã retine ca interpretarea acestor dispoziţii a fãcut şi obiectul Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi aceea prevãzutã de art. 223 - delapidarea -, sînt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd sa se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
În baza deciziei sus-menţionate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acesta urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
În legatura cu constituţionalitatea prevederilor art. 248 din Codul penal este de menţionat, de asemenea, ca prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 11 din 8 martie 1994 s-a admis recursul declarat de Ministerul Public şi s-a modificat decizia atacatã în sensul ca s-a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest articol şi s-a constatat ca dispoziţiile sale referitoare la paguba avutului obştesc sînt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Rezulta deci ca, în prezent, orice alta excepţie de neconstituţionalitate privind art. 223 din Codul penal şi art. 248 din Codul penal (cînd s-a produs o paguba avutului obştesc) este lipsitã de obiect, deoarece, asa cum s-a arãtat, prin deciziile sus-menţionate s-a constatat abrogarea parţialã a acestora.
Cu privire la infracţiunile prevãzute de art. 26 raportat la art. 289 din Codul penal şi de art. 26 raportat la art. 291 din Codul penal (complicitate la fals intelectual şi, respectiv, la uz de fals) pentru comiterea cãrora, de asemenea, inculpatul a fost trimis în judecata, acesta nu a înţeles sa invoce excepţia de neconstituţionalitate, intreaga motivare şi sustinere referindu-se numai la avutul obştesc cu care dispoziţiile articolelor respective nu au nici o legatura.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 1, art. 3, <>art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Grameni Apostol în Dosarul nr. 5620/1992 al Judecãtoriei Tulcea, întrucît, prin deciziile nr. 11 din 8 martie 1994 şi, respectiv, nr. 32 din 26 mai 1993, definitive, Curtea Constituţionalã a constatat ca art. 248 şi art. 223 din Codul penal au fost abrogate parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile acestora urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 27 aprilie 1994.
PREŞEDINTE,
Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
