Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 36 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 21 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emilia Cadar în Dosarul nr. 353/289/2009 al Judecãtoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 353/289/2009, Judecãtoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Emilia Cadar cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi principiul legalitãţii pedepsei, în mãsura în care îngrãdesc posibilitatea de a restitui cauza la procuror în situaţia în care constatarea încãlcãrii normelor referitoare la organul competent sã efectueze cercetarea penalã are loc dupã terminarea cercetãrii judecãtoreşti. Considerã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 197 şi art. 332 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Sighişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc dupã începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetãrii judecãtoreşti, schimbã încadrarea juridicã a faptei într-o altã infracţiune pentru care cercetarea penalã ar fi revenit altui organ de cercetare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi ale art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã legiuitorul a stabilit în mod univoc, în alin. 2 al textului criticat, cã aspectele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de cãtre apãrãtor, care, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, sunt în esenţã vãtãmãri ce nu pot fi înlãturate în niciun fel, obligã instanţa de judecatã sã se desesizeze. Aşa fiind, alin. 1 al art. 332 din Codul de procedurã penalã reglementeazã cu privire la viciile de competenţã ce pot fi acoperite şi care nu impun restituirea cauzei la procuror, iar alin. 2 stabileşte o sferã de încãlcãri ale dispoziţiilor legale care nu sunt susceptibile de alte remedii.
Prin urmare, Curtea a statuat cã normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, la dreptul la un proces echitabil şi la înfãptuirea justiţiei, deoarece sunt aplicabile în egalã mãsurã tuturor celor cãrora li s-a produs o vãtãmare în drepturile lor procesuale prin încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
În plus, în prezenta cauzã, autorul excepţiei invocã şi contradicţia dintre textul de lege criticat şi prevederile art. 197 şi art. 332 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. O asemenea criticã nu poate fi, însã, reţinutã, întrucât examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emilia Cadar în Dosarul nr. 353/289/2009 al Judecãtoriei Sighişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
