Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 359 din 2 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 17 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã arabã, dl Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 2.752 din 30 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 8.266/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva încheierii de şedinţã prin care Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 invocatã de acesta şi a dispus continuarea judecãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În esenţã, se aratã cã regula instituitã de <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , potrivit cãreia, împotriva hotãrârii instanţei de judecatã, contestatorul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creeazã o situaţie inechitabilã între cele douã pãrţi din proces. Aceasta deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunţãrii, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis plângerea formulatã împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi, în consecinţã, trebuie sã declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltã parte "este îndreptãţitã sã declare recurs numai atunci când soluţia pronunţatã de instanţa de fond îi este nefavorabilã". Totodatã, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane cãreia ordonanţa i se adreseazã - cea a refugiaţilor - deoarece legislaţia aplicabilã cetãţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilã, contenciosul administrativ sau procedura penalã prevãd termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate. În esenţã, aratã cã limitarea exercitãrii dreptului de recurs înãuntrul unui termen de 5 zile de la pronunţare se justificã prin specificul cauzelor avute în vedere de <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , cauze soluţionate în cadrul unei proceduri speciale, în condiţii deosebite de celeritate şi eficienţã, ce nu afecteazã dreptul la un proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, susţine cã nu se poate reţine încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât textul de lege criticat conţine norme speciale de procedurã, derogatorii de la regulile dreptului comun, în considerarea unor situaţii deosebite, aşa cum sunt cele proprii domeniului de reglementare al <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 . De asemenea, dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
Autorul excepţiei considerã cã acest text legal încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil. De asemenea, acesta mai invocã şi nerespectarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Analizând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale pretins a fi încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate a fi încãlcate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. Prin Deciziile nr. 135 din 21 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006 şi nr. 503 din 4 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţã, pentru argumentele acolo expuse, cã textul de lege criticat corespunde exigenţelor dreptului la un proces echitabil.
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
