Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 358 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 797 din 12 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, excepţie ridicatã de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal rãspund Aurel Iosif şi avocat Liliana Şerban pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivatã în concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei ca nefondata, deoarece, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 260/2003. Se arata ca prevederile criticate pentru neconstituţionalitate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nu incalca nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 83/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicatã de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca obligaţia prevãzutã de textul art. 83, şi anume aceea ca debitorii care contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB şi introduc contestaţie la executare sa depunã o cauţiune egala cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii, "ingradeste clar exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, constituind un impediment real şi un cuantum exagerat şi imposibil de a fi suportat".
În acest fel, se apreciazã ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã considera ca "dispoziţiile <>art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu ingradesc accesul la justiţie, garantat de art. 21 alin. (2) din Constituţie, şi nu incalca art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât prin acest articol se stabilesc condiţiile în care pot fi contestate în justiţie mãsurile dispuse de AVAB". De asemenea, potrivit opiniei instanţei, "faptul ca numai dupã achitarea unei cauţiuni de 20% din valoarea activului bancar instanta poate dispune asupra contestaţiei la executare nu înseamnã ca sunt incalcate drepturi garantate prin Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, în realitate, în raport cu criteriile constituţionale prevãzute la art. 4, textul criticat "nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neincalcand vreunul din criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie". De asemenea, cu privire la invocarea încãlcãrii liberului acces la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie, în punctul de vedere prezentat se arata ca "obligaţia depunerii cauţiunii [are] drept finalitate evitarea exercitãrii cu rea-credinţa a drepturilor subiective de cãtre debitori. [...] Depunerea garanţiei este prevãzutã pentru a descuraja debitorii de rea-credinţa şi pentru a accelera procedura de recuperare a activelor bancare neperformante. Prin instituirea obligaţiei de depunere a cauţiunii nu se limiteazã accesul la justiţie, orice debitor putând contesta executarea în condiţiile prevãzute de lege". În opinia Guvernului, argumentele expuse "se aplica şi în ceea ce priveşte compatibilitatea art. 83 cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incalcate, "deoarece textele legale criticate, instituind obligaţia de plata a cauţiunii pentru introducerea contestaţiei la executare, nu fac nici o diferentiere între debitorii care doresc sa atace în justiţie mãsurile dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare".
Pe de alta parte, se arata în continuare, Curtea Constituţionalã a decis, în mod constant, ca "principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã ca "stabilirea condiţiei de plata a cauţiunii pentru exercitarea unei acţiuni în justiţie nu constituie o ingradire a accesului la justiţie, ci, dimpotriva, o garanţie a desfãşurãrii cu celeritate a procedurii de executare, de natura sa contribuie la evitarea unor tergiversari nejustificate ale acesteia". De asemenea, se considera ca "aceasta modalitate de reglementare, care prevede plata unei cauţiuni, reprezintã o opţiune a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 din Constituţie".
În legatura cu susţinerea ca prin textul criticat s-ar incalca prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Avocatul Poporului opineaza ca aceasta nu poate fi reţinutã, "deoarece prevederile legale criticate nu impiedica pãrţile interesate sa se adreseze instanţelor judecãtoreşti, sa fie aparate şi sa se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51 din 15 decembrie 1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
Art. 83: "(1) Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenta şi pot face contestaţie la executare numai dupã depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fãrã care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii."
În esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca textul criticat incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra unor excepţii având ca obiect textul <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , pe care le-a respins ca neintemeiate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 203 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, şi Decizia nr. 260 din 24 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).
În considerentele <>Deciziei nr. 203/2003 Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, ca "instituirea obligaţiei de plata a unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei [art. 16 alin. (2), art. 21, art. 48], dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru apãrarea unui drept subiectiv". Curtea a mai reţinut, în legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, ca "aceste prevederi constituţionale nu sunt aplicabile normei legale a carei neconstituţionalitate se susţine", întrucât "[...] AVAB este o instituţie a autoritãţii publice centrale, având calitatea de creditor privilegiat, deţinãtor al unei creanţe privilegiate potrivit legii. Privilegiul acordat de lege creanţei AVAB este în strânsã legatura cu datoria publica interna şi cu obligaţia statului, prin instituţiile sale, de a asigura protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiarã".
De asemenea, în Decizia nr. 260/2003 Curtea Constituţionalã a reţinut ca, "în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect fostul <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , devenit art. 83 în urma republicarii în anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate". De asemenea, Curtea a reţinut ca prin Decizia sa anterioarã nr. 285 din 30 octombrie 2002 s-a considerat ca "dispoziţiile legale criticate nu incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 şi pe cele ale art. 24".
În considerentele <>Deciziei nr. 260/2003 Curtea a mai arãtat ca, "de altfel, şi anterior actualelor reglementãri, când cuantumul cauţiunii prevãzut de Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect".
Soluţiile pronunţate de Curte şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în materie.
În legatura cu critica de neconstituţionalitate prin invocarea încãlcãrii prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "dreptul la un proces echitabil", care include şi accesul liber la justiţie, Curtea retine ca textul criticat nu contravine nici uneia din prevederile cuprinse în art. 6 din convenţie. Instituirea unor condiţii pentru introducerea contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil prevãzute de art. 6 paragraful 1 din convenţie nu este interzisã de acest text, asa cum de altfel Curtea Constituţionalã a consacrat în jurisprudenta sa privind dreptul la liberul acces la justiţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
