Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 358 din 24 septembrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-24 si ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-24 şi ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Şerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 293D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuţă, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuţă, art. 20 şi 28 din Legea nr. 146/1997, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 1 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.726/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-24 şi ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Şerbănescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: - prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi l), întrucât Legea nr. 146/1997 are caracter ordinar, iar conform voinţei legiuitorului constituant, organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, precum şi activitatea de "contencios administrativ" se stabilesc prin lege organică; - prevederile art. 1 alin. (4), deoarece unul din efectele Legii nr. 146/1997 este acela că instanţele de judecată şi judecătorii au devenit organe fiscale şi agenţi ai puterii executive, centrale şi locale; - prevederile art. 124 alin. (2) şi (3) şi pe cele ale art. 126 alin. (1) din care rezultă că funcţia unei instanţe de judecată este de a înfăptui justiţia şi nu este cea de agent al puterii executive, organ fiscal administrând creanţe fiscale; - prevederile art. 125 alin. (3), deoarece judecătorul a devenit un agent dublu, fiind atât reprezentant al puterii judecătoreşti, cât şi agent al puterii executive; - art. 20 şi 21, întrucât accesul la justiţie al cetăţeanului este condiţionat de plata unei taxe, care reprezintă, pe de-o parte, un "câştig" fără justă cauză pentru administraţia locală pe raza căruia domiciliază reclamantul, iar, pe de altă parte, o îngrădire nejustificată a dreptului cetăţeanului de acces la justiţie; - art. 16 şi art. 56, deoarece taxa judiciară de timbru nu este o taxă care să reprezinte o contribuţie a cetăţeanului la cheltuielile generate de serviciul public de justiţie, în litera şi spiritul art. 56 din Constituţie, ci reprezintă un venit pentru administraţia publică locală, pe raza căreia justiţiabilul îşi are domiciliul; - art. 31 alin. (2), deoarece se încalcă dreptul cetăţenilor de a fi informaţi "corect" de către autorităţile publice, asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că instanţele de judecată nu fac decât să verifice achitarea taxelor judiciare de timbru de către reclamanţi, verificare ce nu presupune vreo subordonare faţă de Ministerul de Justiţie sau alte organe ale puterii executive. Consideră că, prin instituirea taxelor judiciare de timbru, nu se încalcă accesul liber la justiţie, întrucât Constituţia României nu garantează accesul gratuit la justiţie, iar în legislaţie sunt prevăzute forme de ajutor public judiciar pentru persoanele care nu pot să facă faţă acestor taxe. De asemenea, arată că reglementarea Legii nr. 146/1997 nu face parte din domeniul de reglementare al legilor organice prevăzut de art. 73 din Constituţie, iar impunerea obligaţiei de a achita taxa de timbru doar persoanelor care apelează la justiţie nu echivalează cu o discriminare între cetăţeni. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 146/1997 nu numai că nu intră în conflict cu prevederile constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci, mai mult, dau sens prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (1). Justiţia este un serviciu al statului şi este echitabil ca toţi cetăţenii care sesizează instanţele judecătoreşti pentru valorificarea drepturilor lor subiective să contribuie, cu excepţiile prevăzute de lege, la cheltuielile ocazionate de aceasta, prin plata taxelor de timbru. Totodată, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 reprezintă o măsura legislativă firească într-un stat de drept prin care este asigurat un echilibru între nivelul taxei judiciare de timbru şi dinamica realităţilor economice existente la un anumit moment. Avocatul Poporului, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-24 şi art. 28 din Legea nr. 146/1997, faţă de art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 31 alin. (2), art. 56 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută. Accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) din Constituţie apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu face parte din legile organice care reglementează o categorie de legi considerate de puterea constituantă originară drept prelungiri ale dispoziţiilor constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-24 şi ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Potrivit art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, conform art. 55 din aceeaşi ordonanţă, "Pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, fiind în continuare aplicabile cauzei. În aceste condiţii, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informaţie, art. 56 alin. (2) referitor la contribuţiile financiare, art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) referitor la categoriile de legi, art. 124 alin. (2) şi (3) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 125 alin. (3) referitor la statutul judecătorilor şi art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în cadrul încheierii de sesizare, instanţa de judecată a apreciat că obiectul acţiunii este un refuz nejustificat al pârâţilor de a soluţiona cererea reclamanţilor, care, potrivit art. 3 lit. m) prima liniuţă din Legea nr. 146/1997, se taxează cu 4 lei. Având în vedere conţinutul dispoziţiilor criticate de autorul excepţiei, precum şi obiectul acţiunii sale, rezultă că numai dispoziţiile art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuţă, art. 20 şi 28 din Legea nr. 146/1997 au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]". Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuţă, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuţă, art. 20 şi 28 din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, şi Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi l), Curtea constată că, potrivit sistemului Legii fundamentale, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 73 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cât şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că taxele judiciare de timbru sunt supuse reglementării prin asemenea legi. Aşa fiind, este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legii privind taxele judiciare de timbru au încălcat prevederile constituţionale mai sus menţionate. De asemenea, Curtea reţine că prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informaţie, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 125 alin. (3) referitor la statutul judecătorilor şi ale art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti nu au incidenţă în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuţă, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Şerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Şerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuţă, art. 20 şi 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.
