Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 358 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11, 12 si art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, astfel cum a fost modificata ulterior
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11, 12 şi <>art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caruz Brãila Import-Export" S.R.L. în dosarele nr. 280/2002 şi nr. 283/2002 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal fãcut în Dosarul nr. 235C/2002 rãspund Societatea Comercialã "Caruz Brãila ImportExport" - S.R.L., autor al exceptiei, reprezentatã prin consilier juridic Nicolae Tino, şi Regia Autonomã "Administraţia Zonei Libere Brãila", reprezentatã prin avocat Danut Romica Artene, lipsind Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Brãila, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune apelul şi în Dosarul nr. 237C/2002, la care rãspund aceleaşi pãrţi ca şi în dosarul precedent, lipsa fiind Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Brãila, fata de care, de asemenea, procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 237C/2002 la Dosarul nr. 235C/2002, având în vedere ca ambele au acelaşi obiect al exceptiei de neconstituţionalitate, aceleaşi pãrţi, cu aceeaşi calitate procesuala, şi ca exista o strânsã legatura în ceea ce priveşte obiectul şi cauza fiecãreia dintre aceste pricini. Autorul exceptiei, partea prezenta şi Ministerul Public sunt de acord cu mãsura conexarii. Fata de acestea, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 237C/2002 la Dosarul nr. 235C/2002, care este primul înregistrat. Având cuvântul, în fond, Societatea Comercialã "Caruz Brãila Import-Export" - S.R.L. susţine ca prin dispoziţiile legale criticate nu se asigura accesul la justiţie al debitorului, printr-o cale efectivã de atac impotriva încheierii de deschidere a procedurii şi impotriva celorlalte hotãrâri pronunţate de judecãtorul-sindic, în condiţiile în care hotãrârile sunt definitive şi executorii. Pe de alta parte, legea nu prevede obligativitatea înlocuirii judecãtorului-sindic în caz de incompatibilitate, ceea ce incalca dreptul la un proces impartial. Se susţine ca textele de lege sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), care determina prevalenta art. 5.9 din Documentul Uniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a CSCE, referitoare la protecţia egala în fata legii, care trebuie sa fie garantatã prin norme de drept, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare şi ale art. 26 alin. (1) referitoare la dreptul la intimitate, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca, în principal, problematica abordata releva aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, asupra cãrora Curtea nu se poate pronunţa, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 11, 12 şi 31 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, susţine ca nu impiedica accesul la justiţie şi la o cale de atac.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 27 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 280/2002 şi nr. 283/2002, Curtea de Apel Galaţi Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11, 12 şi <>art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caruz Brãila Import-Export" - S.R.L. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prin dispoziţiile legale criticate nu se asigura accesul la justiţie al debitorului, printr-o cale efectivã de atac impotriva încheierii de deschidere a procedurii şi impotriva celorlalte hotãrâri pronunţate de judecãtorul-sindic, în condiţiile în care aceste hotãrâri sunt definitive şi executorii, textele de lege criticate contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128 din Constituţie, precum şi "art. 6 pct. 1 şi pct. 3 lit. a) şi b) din Convenţia europeanã a drepturilor omului". Pe de alta parte, legea nu prevede obligativitatea înlocuirii judecãtorului-sindic în caz de incompatibilitate, ceea ce incalca dreptul debitorului la un proces impartial. Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive: "În accepţiunea autorilor excepţiilor, <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie datoritã caracterului executoriu al hotãrârilor judecãtorului-sindic şi limitãrii exercitãrii cãilor de atac. [...] Potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul stabileşte atât cãile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora. În virtutea acestor dispoziţii constituţionale, existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementãri corespunzãtoare, care sa atribuie caracter definitiv, executoriu unei hotãrâri judecãtoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea cãilor de atac. [...] Referitor la art. 12, autorul exceptiei apreciazã ca se incalca dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, cu privire la dreptul de a fi judecat de o instanta impartiala, deoarece mãsura înlocuirii judecãtorului-sindic trebuie sa fie luatã în caz de incompatibilitate şi, deci, nu poate fi reglementatã ca o simpla posibilitate. În raport cu cele susţinute, trebuie observat ca art. 12 transpune intenţia legiuitorului de înlocuire a judecãtorului-sindic, dar din cu totul alte motive decât incompatibilitatea, [...] ce vizeazã un moment anterior desemnãrii judecãtorului-sindic. Aceste motive sunt lãsate la aprecierea instanţei, care poate sa dispunã sau nu înlocuirea printr-o încheiere motivatã. Ca atare, nu se incalca dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului." Preşedintele Camerei Deputaţilor considera, de asemenea, ca art. 31 alin. (1) şi (3), vizat de autorul exceptiei, nu incalca prevederile Legii fundamentale, deoarece "hotãrârile judecãtorului-sindic pot fi atacate cu recurs în condiţiile art. 11 din lege". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive: "Din analiza textului legal invederat rezulta ca hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii şi ca pot fi atacate cu recurs, în condiţiile legii. [...] În ce priveşte art. 12 [...] trebuie menţionat, înainte de toate, ca dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 au, în mare mãsura, caracter de norme procesuale şi ca, în conformitate cu prevederile art. 128 din lege, acestea se completeazã cu prevederile Codului de procedura civilã. Prin urmare, atât la desemnarea judecãtorului-sindic, cat şi pe toatã durata functionarii sale, observarea regulilor relative la incompatibilitate, abţinere sau recuzare este absolut obligatorie, aplicarea urmând a se face în conformitate cu prevederile citate ale Codului de procedura civilã. Prevederile art. 12 vizeazã cu totul alte aspecte şi constituie un instrument eficient pentru derularea în cele mai bune condiţii a procedurii. Astfel, în cazul în care, din analiza desfãşurãrii procedurii, se constata deficiente importante în exercitarea mandatului judecãtorului-sindic, se va putea decide înlocuirea acestuia, pentru remedierea situaţiei şi pentru îmbunãtãţirea parametrilor de desfãşurare a procedurii." Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, rapoartele judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 şi <>art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, precum şi cele ale art. 11 din legea republicatã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, care au urmãtorul conţinut: - Art. 11: "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs."; - Art. 12: "În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui pe un judecãtor-sindic cu altul, prin încheiere motivatã, data în Camera de consiliu."; - Art. 31 alin. (1) şi (3): "(1) Dacã cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite la art. 25, 26 şi 28, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinta de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condiţiile art. 58^1. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 25 de zile de la emiterea notificãrii, judecãtorul-sindic îi va cita, împreunã cu debitorul, la o şedinţa în urma cãreia va soluţiona, deodatã, printr-o încheiere, toate opoziţiile. [...] (3) Dacã, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi în stare de insolventa, în condiţiile stabilite la art. 29, judecãtorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o şedinţa la care vor fi citaţi creditorii care au introdus cererea, debitorul, camera de comerţ şi industrie teritorialã, respectiv asociaţia cooperatista teritorialã sau, dupã caz, nationala." Autorul exceptiei, asa cum rezulta din cererea formulatã în susţinerea exceptiei, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." A fost, de asemenea, invocatã şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei. [...] 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: [...] b) sa dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale." Examinând excepţia, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constitutionalitatatii dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã şi modificatã, prin Decizia nr. 248 din 17 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 17 octombrie 2002, respingând excepţia ca neîntemeiatã, cu motivarea ca prevederile legale menţionate sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, care lasa la latitudinea legiuitorului stabilirea competentelor instanţelor, a procedurii de judecata, precum şi a cãilor de atac. S-a statuat, de asemenea, ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece acestea nu prevãd obligativitatea mai multor grade de jurisdicţie sau a mai multor cai de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate. Soluţia şi considerentele acelei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Mai mult, în prezenta speta, Curtea retine ca însuşi textul legal criticat prevede ca hotãrârile pronunţate de judecãtorul-sindic pot fi atacate cu recurs, iar impotriva hotãrârii de deschidere a procedurii - vizata de autorul exceptiei partea interesatã are deschisã calea opoziţiei care, potrivit art. 31 alin. (1) din lege, va fi soluţionatã de judecãtorul-sindic prin încheiere. Prevederile criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin limitarea numãrului cãilor de atac nu se aduce atingere principiului egalitãţii. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat ca principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit. În ceea ce priveşte susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca acestea nu au aplicabilitate în cauza, deoarece se referã la drepturi procesuale ale persoanei acuzate de sãvârşirea unei infracţiuni. Este, de asemenea, nefondata critica potrivit cãreia prevederile art. 12 din lege ar permite ca desfãşurarea procedurii sa se facã înaintea unui judecãtor-sindic incompatibil, incalcandu-se în felul acesta dreptul pãrţilor de a fi judecate de un judecãtor impartial. Curtea retine ca dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 au, în mare mãsura, caracter de norme procesuale şi ca, în conformitate cu art. 128 din aceeaşi lege, acestea se completeazã cu prevederile Codului de procedura civilã. Prin urmare, partea interesatã poate sa invoce, în orice moment al procedurii, incompatibilitatea judecãtorului-sindic, iar cererea de înlocuire a judecãtorului, pe acest temei, sa fie soluţionatã în conformitate cu normele Codului de procedura civilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, 12 şi <>art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, astfel cum a fost modificatã ulterior, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caruz Brãila Import-Export" - S.R.L. în dosarele nr. 280/2002 şi nr. 283/2002 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
