Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 357 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 366 din 30 mai 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 7.810/94/2007 (863/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 762D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã pãrţile Societatea Comercialã "OMP" - S.R.L. din Bacãu şi Societatea Comercialã "Partener" - S.R.L. din Bacãu au depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.810/94/2007 (863/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolae în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalitãţii pedepsei, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã, deoarece textul nu precizeazã ce se întâmplã în situaţia în care se dispune amânarea pronunţãrii, chiar de mai multe ori.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile scrise depuse de pãrţi, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 cu denumirea marginalã Termenul de declarare a apelului din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţiimilitare de învãţãmânt, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalitãţii pedepsei, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, acestea respectã dispoziţiile constituţionale, precum şi pe cele din documentele internaţionale invocate.
Astfel, faptul cã, potrivit reglementãrii criticate, pentru pãrţile prezente la dezbateri sau la pronunţare termenul de declarare a apelului sau a recursului, dupã caz, curge (cu excepţiile prevãzute de lege) de la data pronunţãrii hotãrârii nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare, respectiv dreptului la un proces echitabil al acestora, câtã vreme pãrţile, fiind prezente, au posibilitatea sã cunoascã soluţia instanţei şi sã acţioneze în consecinţã, exercitându-şi fãrã nicio îngrãdire drepturile procesuale prevãzute de lege. Situaţia relevatã de autorul excepţiei, în sensul cã în speţã sau în practicã instanţele judecãtoreşti nu respectã art. 310 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia "Hotãrârea se pronunţã în şedinţã publicã de cãtre preşedintele completului de judecatã asistat de grefier", încãlcând astfel drepturile constituţionale ale pãrţilor, nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceleaşi motive aplicarea dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã în situaţia amânãrii de pronunţare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului la apãrare. Astfel, chiar dacã instanţa dispune amânarea pronunţãrii, partea prezentã la dezbateri poate afla data pronunţãrii hotãrârii şi deci soluţia instanţei, având, prin urmare, posibilitatea sã exercite împotriva acesteia cãile de atac în condiţiile legii.
Mai mult, pentru situaţiile în care pãrţile sunt în imposibilitatea de a promova cãile de atac în termenele prevãzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedurã penalã stabilind în acest sens cã "apelul declarat dupã expirarea termenului prevãzut de lege este considerat ca fiind fãcut în termen, dacã instanţa de apel constatã cã întârzierea a fost determinatã de o cauzã temeinicã de împiedicare, iar cererea de apel a fost fãcutã în cel mult 10 zile de la începerea executãrii pedepsei sau a despãgubirilor civile", soluţie care, potrivit art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, este valabilã şi în ce priveşte calea de atac a recursului. Aşa fiind, şi în aceste cazuri este asiguratã deplina exercitare a dreptului la apãrare, respectiv la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
Curtea a constatat cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin dispoziţiile art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, a prevederilor constituţionale, respectiv a celor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care reglementeazã egalitatea în drepturi, întrucât egalitatea nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferitã a pãrţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare, şi care, în cunoştinţã de cauzã, pot sã promoveze cãile de atac împotriva hotãrârii pronunţate, justificã un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe sã curgã termenul pentru declararea acestor cãi de atac pe cel al pronunţãrii hotãrârii.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face "în condiţiile legii". Eventuala lipsã de diligenţã a pãrţii care, deşi a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţarea hotãrârii judecãtoreşti, nu promoveazã cãile de atac împotriva acesteia în termenul prevãzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 7.810/94/2007 (863/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
