Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 357 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 18 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Efect Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã dispoziţiile legale criticate reprezintã "o punere în operã a prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2)". În opinia sa, art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã creeazã o poziţie favorizantã inculpatului, întrucât limiteazã accesul liber la justiţie al pãrţii vãtãmate. De asemenea, aminteşte cã egalitatea de tratament nu presupune uniformitate de tratament juridic atunci când pãrţile se aflã în situaţii diferite. Având în vedere toate aceste raţiuni, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.648/2003, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Efect Media" - S.R.L. din Bucureşti, parte responsabilã civilmente într-o cauzã penalã ce are ca obiect infracţiunea prevãzutã de art. 206 din Codul penal.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi creeazã posibilitatea ca persoana vãtãmatã sã exercite în mod abuziv dreptul sãu procesual. De asemenea, în opinia sa, textul de lege criticat acordã persoanei vãtãmate drepturi mult mai largi decât cele ale presupusului fãptuitor care este citat în calitate de inculpat, deşi legea îl prezumã nevinovat pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare. În final, aratã cã dispoziţiile criticate încalcã şi dreptul la un proces echitabil, putând a fi de naturã a afecta imparţialitatea judecãtorului, care pune în mişcare acţiunea penalã, iar apoi judecã şi fondul cauzei.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie. Prevãzând cã, în cazul anumitor infracţiuni, punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, legiuitorul a apreciat cã, în aceste cazuri, procesul penal nu trebuie sã se desfãşoare contrar voinţei persoanei vãtãmate şi a înlocuit, în consecinţã, principiul oficialitãţii procesului penal cu cel al disponibilitãţii. Aceste reglementãri nu afecteazã imparţialitatea judecãtorului care, punând în mişcare acţiunea penalã, îndeplineşte actul de începere a procesului penal, dar nu se pronunţã asupra vinovãţiei persoanei acuzate de sãvârşirea infracţiunii, putând, în final, chiar sã o achite.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile în proces. De asemenea, aminteşte cã, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aşa fiind, stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã şi a celor în cazul cãrora sesizarea instanţei de judecatã se face prin plângerea prealabilã directã a persoanei vãtãmate este lãsatã de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. În final, Guvernul aminteşte cã prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţându-se prin mai multe decizii, precum <>Decizia nr. 318/2002 , <>Decizia nr. 230/2003 şi Decizia nr. 381/2003, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, atât prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1), cât şi prin raportare la cele ale art. 21 din Constituţie. Astfel, aratã cã toate pãrţile implicate în procesul penal au drepturi şi obligaţii egale, iar dispoziţiile legale criticate nu prevãd privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţi. Aşa fiind, în opinia sa, acest text legal asigurã tocmai accesul liber la justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform precizãrii autorului excepţiei şi încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã astfel de plângere."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului.
În lumina acestor dispoziţii constituţionale, apare ca justificatã instituirea de cãtre legiuitor a excepţiei de la principiul oficialitãţii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Astfel, legea penalã prevede cã pentru urmãrirea anumitor infracţiuni, expres şi limitativ determinate, este necesarã plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar legea procesual penalã prevede cã în cazul acestor infracţiuni acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri, aplicându-se deopotrivã tuturor cetãţenilor care se aflã într-o situaţie identicã, respectiv sunt persoane vãtãmate în urma sãvârşirii vreuneia dintre infracţiunile nominalizate.
Din examinarea atentã a argumentelor invocate de autorul excepţiei, Curtea observã cã, deşi acesta susţine, în mod explicit, neconstituţionalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, criticile formulate vizeazã alin. 2 lit. a) al aceluiaşi articol, care prevede infracţiunile în cazul cãrora plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate se adreseazã direct instanţei de judecatã.
Aceste dispoziţii sunt, de asemenea, aplicabile tuturor persoanelor vãtãmate prin sãvârşirea infracţiunilor respective.
Instanţa judecãtoreascã, primind plângerea prealabilã, este obligatã sã o soluţioneze, fapt pentru care trebuie sã punã în mişcare acţiunea penalã pentru a da curs procesului penal. Persoana acuzatã prin plângere, ca fiind autorul infracţiunii, are, în mod firesc, poziţia procesualã de inculpat, ceea ce nu este echivalentã cu cea de condamnat, neatingând astfel principiul prezumţiei de nevinovãţie.
Reglementarea legalã nu afecteazã nici imparţialitatea instanţei judecãtoreşti, întrucât judecãtorul care pune în mişcare acţiunea penalã declanşeazã doar procesul penal, fãrã a se pronunţa asupra existenţei infracţiunii sau asupra vinovãţiei persoanei acuzate. Condiţiile desfãşurãrii unui proces echitabil sunt asigurate în continuare pe baza normelor procedurale privind judecata în primã instanţã, iar apoi în cãile de atac.
În fine, Curtea observã cã dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 230 din 3 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003, şi <>Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 3 septembrie 2003, instanţa de contencios constituţional a respins aceste critici ca neîntemeiate, sprijinindu-se pe argumente asemãnãtoare celor din prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Efect Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
