Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 355 din 4 aprilie 2007 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 318 din 11 mai 2007
Cu Adresa nr. 51/713 din 26 februarie 2007, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, formulatã de un numãr de 71 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Roberta Alma C. Anastase, Nicolae N. Bara, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Ionela I. Bruchental-Pop, William Gabriel S. Brânzã, Daniel I. Buda, Costicã N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Alexandru A. Ciocâlteu, Anca M. Constantinescu, Radu-Cãtãlin Drãguş, Stelian N. Duţu, Ionesie P. Ghiorghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Monica Maria C. Iacob Ridzi, Traian Constantin A. Igaş, Valentin Adrian M. Iliescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Radu V. D. Lambrino, Dãnuţ E. Liga, Mircea Man, Marian-Jean J. G. Marinescu, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Petru P. Movilã, Dorin-Liviu D. Nistoran, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olarean, Constantin M. Petrea, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Gh. Puzdrea, Romeo Marius Gh. Raicu, Cristian I. Rãdulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurenţiu M. Romanescu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Mihai Gr. Stãnişoarã, Petre Strãchinaru, Valeriu I. Tabãrã, Horia C. Vãsioiu, Augustin A. Zegrean, Aurel I. Vainer, Leonida I. Lari-Iorga, Romicã C. Andreica, Cristian Alexandru R. Boureanu, Dan Horaţiu Gh. Buzatu, Marian V. Hoinaru, Mircea Teodor M. S. Iustian, Corneliu V. Momanu, Monica Octavia P. Muscã, Viorel N. Oancea, Dumitru M. Pardãu, Marian Sorin C. Paveliu, Florin Aurelian N. Popescu, Vasile I. Pruteanu, Gabriel A. Sandu, Ion I. Stoica, Cornel H. Ştirbeţ, Raluca D. Turcan, Dragoş V. Ujeniuc, Petre I. Ungureanu, Claudius Mihail Gh. Zaharia.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.551 din 26 februarie 2007 şi constituie obiectul Dosarului nr. 262A/2007.
Obiectul sesizãrii, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, în redactarea adoptatã de Parlamentul României în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie.
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se aratã:
- Prevederile <>art. 5 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 3/2000 în forma adoptatã prin legea ce face obiectul sesizãrii, care interzic organizarea referendumului simultan cu desfãşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European ori cu mai puţin de 3 luni înainte şi dupã data acestor alegeri, încalcã prevederile constituţionale ale art. 2 alin. (1), potrivit cãrora "suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, [...] şi prin referendum", precum şi ale art. 90 din Constituţie, care prevãd cã "Preşedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional". Încãlcarea constã în aceea cã, prin intrarea în vigoare a legii, "în anii electorali nu s-ar mai putea organiza referendum". În aceastã ipotezã, de exemplu, "în întreg anul 2008 organizarea de referendum este imposibilã", deoarece urmeazã sã se organizeze alegeri locale în luna iunie şi alegeri parlamentare în luna noiembrie, astfel cã art. 2 şi art. 90 din Constituţie ar fi inaplicabile. Se considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 95 alin. (3) care stabilesc cã, în cazul aprobãrii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, trebuie sã se organizeze referendum pentru demiterea acestuia în cel mult 30 de zile. Or, "dacã acest lucru ar surveni în perioada de 3 luni înainte sau dupã alegerile la care se referã modificarea legislativã, referendumul prevãzut la art. 95 alin. (3) din Constituţie nu s-ar putea organiza". Se mai aratã cã aceste prevederi din Constituţie sunt imperative şi "nu lasã loc niciunei limitãri", sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 567 din 11 iulie 2006 referitoare la dreptul Preşedintelui României de a consulta poporul prin referendum.
În continuare, se considerã cã prevederile art. 5 alin. (5) din lege, potrivit cãrora "Ordinea de desfãşurare a referendumurilor este datã de forţa juridicã a actului normativ care l-a declanşat şi de data iniţierii acestora", sunt neconstituţionale, "fiindcã noţiunea de forţã juridicã a actului normativ nu este definitã de Legea fundamentalã" şi nici de art. 90 din aceasta. "Dreptul poporului la referendum decurge din Constituţie şi nu poate fi stabilitã nicio ierarhie a referendumului în funcţie de «actul normativ care l-a declanşat»." De asemenea, se considerã cã alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia "Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor pentru referendumul local în raport cu alegerile locale", este neconstituţional, deoarece face trimitere la alin. (4) "despre a cãrui neconstituţionalitate am fãcut vorbire".
- Dispoziţiile art. 10, potrivit cãrora "(1) Demiterea Preşedintelui României este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor cetãţenilor înscrişi în listele electorale, în cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevãzute la art. 81 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
(2) În cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevãzute la art. 81 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, demiterea acestuia este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţarã de cãtre cetãţenii prezenţi", contravin art. 81 din Constituţie.
Contradicţia constã în aceea cã prin modificarea textului se "creeazã practic douã tipuri de preşedinte - un preşedinte ales la primul tur de scrutin şi altul ales la al doilea tur de scrutin", ceea ce determinã "o diferenţã de legitimitate între cele douã categorii". Or, Preşedintele României, odatã ales, cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 81 alin. (1), "are aceeaşi legitimitate, indiferent cã alegerea s-a fãcut în turul unu sau doi de scrutin - art. 81 alin. (2) sau art. 81 alin. (3)", aşadar are "un statut constituţional care nu poate fi diferenţiat în raport de numãrul de voturi cu care a fost ales". De asemenea, art. 10 contravine art. 95 alin. (3) din Constituţie, care nu face deosebire dupã cum Preşedintele României a fost ales în primul sau al doilea tur de scrutin, astfel cã textul de lege criticat adaugã la aceasta, ceea ce este inadmisibil. Se mai invocã şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 99 privind "Rãspunderea preşedintelui interimar", deoarece textul din legea criticatã se referã doar la preşedintele ales în condiţiile art. 81 alin. (2) sau (3), iar "persoana care asigurã interimatul funcţiei de Preşedinte al României, nefiind aleasã în condiţiile art. 81, nu ar putea fi demisã prin referendum dacã legea ar intra în vigoare", pentru cã "nu stabileşte procedura aplicabilã".
- "Proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor" contravine principiului neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã instituie o nouã modalitate de demitere a Preşedintelui decât cea existentã la data alegerii sale în funcţie, iar "astfel de modificãri esenţiale nu pot interveni în timpul exercitãrii mandatului". În acest sens, se aratã cã, deşi, potrivit art. 83 din Constituţia revizuitã, durata mandatului Preşedintelui României s-a prelungit de la 4 ani la 5 ani, art. 155 alin. (3) din Legea fundamentalã stipuleazã cã "Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplicã începând cu urmãtorul mandat prezidenţial". În legãturã cu încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, se invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007 .
- Art. 12 alin. (1) din legea supusã controlului de neconstituţionalitate, potrivit cãruia "Nu constituie probleme de interes naţional, în sensul art. 11, şi nu formeazã obiectul referendumului, în condiţiile art. 90 din Constituţia României, republicatã, problemele care vizeazã revizuirea Constituţiei", este contrar prevederilor constituţionale ale art. 90, "pentru cã limiteazã dreptul Preşedintelui României de a solicita poporului sã-şi exprime prin referendum voinţa cu privire la probleme de interes naţional". Se aratã cã, în acest sens, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 567 din 11 iulie 2006 dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 au fost declarate neconstituţionale, "iar în forma adoptatã prin prezenta lege sunt, de asemenea, neconstituţionale, pentru cã nesocotesc o decizie a Curţii Constituţionale, care este general obligatorie".
Autorii sesizãrii considerã, de asemenea, cã legea "în ansamblul ei" încalcã art. 77 alin. (2) din Constituţie, care prevede cã, "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii". Aşadar, potrivit textului constituţional, "Parlamentul României era sesizat strict cu problemele ridicate de cãtre Preşedinte în cererea de reexaminare" şi trebuia sã se pronunţe numai cu privire la acestea. Totuşi, Parlamentul a adãugat noi articole legii supuse reexaminãrii, ceea ce depãşeşte limitele învestirii, iar legea rezultatã este practic altã lege decât cea care a fost trimisã iniţial la promulgare.
În sfârşit, se mai aratã cã în legãturã "cu problemele din prezenta sesizare" Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în şedinţa din 21 februarie 2007, "declarând ca fiind neconstituţionalã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului (propunerea legislativã înregistratã la Camera Deputaţilor sub nr. 392/2006)", ale cãrei dispoziţii sunt identice cu cele adoptate prin "propunerea legislativã înregistratã la Camera Deputaţilor sub nr. 669/2006".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor aratã cã îşi menţine punctul de vedere formulat în legãturã cu sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, care a fãcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 180A/2007.
Preşedintele Senatului, în punctul de vedere exprimat, apreciazã cã prevederile art. 5 alin. (3) şi (4) nu încalcã spiritul sau litera Constituţiei, fiind "evident şi normal" cã dispoziţiile constituţionale ale art. 2 alin. (1) şi art. 90, referitoare la exercitarea suveranitãţii naţionale de cãtre popor prin referendum, trebuie concretizate printr-o lege care sã reglementeze modul de organizare şi desfãşurare a acestuia, ceea ce "nu poate fi interpretat ca o formã de restrângere sau limitare". Atingerea scopului pentru care se organizeazã referendumul presupune mãsuri de evitare a suprapunerilor cu alte activitãţi, astfel cã desfãşurarea alegerilor generale, prezidenţiale sau pentru Parlamentul European concomitent şi în aceleaşi circumstanţe cu un referendum implicã riscul compromiterii fiecãreia dintre aceste acţiuni. De altfel, cu privire la alegerile pentru Parlamentul European, chiar reglementãrile şi practica Uniunii Europene recomandã evitarea suprapunerilor cu alte acţiuni. Mai mult, dupã desfãşurarea unui proces electoral este nevoie de o perioadã de timp pentru organizarea unui referendum, atât sub aspect organizatoric, cât şi pentru respectarea unui calendar de termene legale. Se considerã cã acelaşi raţionament este valabil şi pentru ipoteza în care se organizeazã întâi un referendum. Ca atare, "fixarea unei perioade minime necesare între cele douã tipuri de referendumuri nu poate fi consideratã ca o mãsurã restrictivã" şi în acest context "este firesc sã se stabileascã şi un criteriu pentru departajarea prioritãţii lor".
- În legãturã cu prevederile art. 10, modificate prin legea criticatã, considerã cã, deşi susţinerile de neconstituţionalitate au fost soluţionate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 21 februarie 2007 , "soluţia de demitere a preşedintelui din noua lege trebuie fãcutã printr-o nouã analizã raportatã la actuala formulare a textului şi la noul context al întregii reglementãri". În acest sens, aratã cã, plecând de la premisa "cã demiterea Preşedintelui prin referendum reprezintã o sancţiune pentru sãvârşirea unor fapte grave, este clar cã nu se justificã condiţionarea valabilitãţii referendumului de prezenţa majoritãţii alegãtorilor înscrişi în listele electorale", o asemenea prevedere neavând un suport constituţional expres.
- Cu referire la invocarea încãlcãrii principiului neretroactivitãţii legii aratã cã legea criticatã stabileşte mãsuri de ordin procedural, care sunt de imediatã aplicare şi nu dispune cu privire la statutul şi atribuţiile Preşedintelui sau la durata mandatului şi nici cu privire la modalitatea de demitere a acestuia, care urmeazã "aceeaşi cale" - suspendarea din funcţie şi organizarea referendumului popular.
- În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din lege, potrivit cãrora problemele care vizeazã revizuirea Constituţiei nu pot face obiectul referendumului naţional, aratã cã "în sistemul nostru constituţional nu este specific referendumul legislativ", poporul având dreptul de iniţiativã legislativã conform Legii fundamentale, care instituţionalizeazã un referendum final pentru aprobarea legii de revizuire a sa. Considerã cã "nu ar fi normal ca pentru revizuirea Actului fundamental sã se organizeze douã tipuri de consultare a poporului, printr-un referendum prealabil şi unul final, cu posibilitatea unor rezultate contrare".
- În legãturã cu susţinerile referitoare la încãlcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie, aratã cã "Preşedintele a solicitat prin cererea sa reexaminarea legii în ansamblul ei, chiar dacã a criticat concret doar unele texte", precum şi cã "Parlamentul, fiind unica autoritate legislativã a ţãrii şi având suveranitatea în domeniul legislativ, nu poate fi îngrãdit în exercitarea acestei prerogative".
Guvernul nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate formulatã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, raportul judecãtorului-raportor, Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, în ansamblul sãu, precum şi, în special, art. 5 alin. (2), (4), (5) şi (6), art. 10 şi art. 12 alin. (1) din aceasta. În realitate, legea supusã controlului de constituţionalitate cuprinde un articol unic, iar prevederile enunţate ca fiind criticate sunt cuprinse la pct. 2, 3, 5 şi 6 din aceasta, astfel:
- pct. 2. - "La articolul 5, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Referendumul este valabil doar dacã la acesta participã cel puţin jumãtate plus unu din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 10 alin. (2).»";
- pct. 3. - "La articolul 5, dupã alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (3)-(6), cu urmãtorul cuprins:
«[...]. (4) Referendumul naţional nu poate avea loc cu mai puţin de 3 luni înainte sau dupã data alegerilor prezidenţiale, parlamentare ori pentru Parlamentul European sau a unui referendum naţional.
(5) Ordinea de desfãşurare a referendumurilor este datã de forţa juridicã a actului normativ care l-a declanşat şi de data iniţierii acestora.
(6) Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor pentru referendumul local în raport cu alegerile locale.»";
- pct. 5. - "Articolul 10 va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 10. - (1) Demiterea Preşedintelui României este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor cetãţenilor înscrişi în listele electorale, în cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevãzute la art. 81 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
(2) În cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevãzute la art. 82 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, demiterea acestuia este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţarã de cãtre cetãţenii prezenţi.»";
- pct. 6 - "La articolul 12, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 12. - (1) Nu constituie probleme de interes naţional, în sensul art. 11, şi nu formeazã obiectul referendumului, în condiţiile art. 90 din Constituţia României, republicatã, problemele care vizeazã revizuirea Constituţiei.»"
În opinia autorilor sesizãrii, legea în ansamblul sãu, precum şi textele menţionate din aceasta încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 2 alin. (1), art. 90, art. 95 alin. (3), art. 81 alin. (1)-(3), art. 99, art. 15 alin. (2) şi art. 77 alin. (2).
Aceste dispoziţii din Constituţie prevãd:
- Art. 2 alin. (1): "Suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.";
- Art. 90: "Preşedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.";
- Art. 95 alin. (3): "Dacã propunerea de suspendare din funcţie este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Preşedintelui.";
- Art. 81 alin. (1)-(3): "(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegãtorilor înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu a întrunit aceastã majoritate, se organizeazã al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numãrului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi.";
- Art. 99: "Dacã persoana care asigurã interimatul funcţiei de Preşedinte al României sãvârşeşte fapte grave, prin care încalcã prevederile Constituţiei, se aplicã articolul 95 şi articolul 98." (Art. 95 priveşte "Suspendarea din funcţie", iar art. 98 dispune cu privire la "Interimatul funcţiei".);
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 77 alin. (2): "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii."
Examinând obiecţiile de neconstituţionalitate formulate, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale incidente, Curtea Constituţionalã constatã cã sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiatã şi urmeazã a fi admisã, pentru urmãtoarele considerente:
I. O primã criticã de neconstituţionalitate vizeazã pct. 2 şi 3 ale articolului unic din Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului. Potrivit pct. 2 din legea criticatã, articolul 5 alineatul (2) prevede cã "Referendumul este valabil doar dacã la acesta participã cel puţin jumãtate plus unu din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 10 alin. (2)." [Alin. (2) al art. 10, la care se face trimitere, dispune cã demiterea Preşedintelui României, ales în condiţiile art. 81 alin. (3) din Constituţie, este aprobatã dacã este întrunitã majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţarã de cãtre cetãţenii prezenţi.] Potrivit punctului 3 din aceeaşi lege, la articolul 5, dupã alin. (2) se introduc patru noi alineate, alin. (3)-(6). Dintre acestea, sunt criticate ca fiind neconstituţionale prevederile alineatului (4), care prevãd imposibilitatea organizãrii referendumului naţional cu mai puţin de 3 luni înainte sau dupã data alegerilor prezidenţiale, parlamentare ori pentru Parlamentul European sau a unui alt referendum naţional, precum şi cele ale alin. (6), potrivit cãrora dispoziţiile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor pentru referendumul local în raport cu alegerile locale. În opinia autorilor sesizãrii, aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 2 alin. (1), art. 90 şi art. 95 alin. (3) din Constituţie, deoarece limiteazã sau îngrãdesc dreptul poporului de a-şi exercita suveranitatea.
Aşadar, în esenţã, autorii sesizãrii considerã ca fiind neconstituţionale prevederile din lege referitoare la condiţiile de organizare şi desfãşurare a referendumului. Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã constatã cã susţineri identice au fost formulate cu privire la art. 5 alin. (2) şi (4) şi <>art. 10 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 , care au fãcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 180A/2007, soluţionat prin <>Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007. Prin aceastã decizie, cu majoritate de voturi, Curtea a reţinut cã susţinerile de neconstituţionalitate sunt întemeiate şi, în consecinţã, a constatat cã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului este neconstituţionalã. Pentru a pronunţa aceastã soluţie, prin decizia menţionatã, Curtea Constituţionalã a reţinut cã <>art. 1 din Legea nr. 3/2000 , modificatã şi completatã prin legea criticatã, preluând cuprinsul art. 2 alin. (1) din Constituţie, dispune cã "În România suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin [...] referendum", iar potrivit art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, referendumul naţional şi referendumul local se organizeazã şi se desfãşoarã în condiţiile prevãzute de aceastã lege. Or, alineatele nou-introduse ce fac obiectul sesizãrii instituie chiar unele condiţii referitoare la organizarea şi desfãşurarea referendumului, iar nu prevederi care sã contravinã acestei modalitãţi de exercitare a suveranitãţii naţionale de cãtre popor, astfel cã art. 2 alin. (1) din Constituţie nu este încãlcat.
Prin aceeaşi decizie s-a reţinut cã, în schimb, textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 90, potrivit cãrora "Preşedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional", precum şi pe cele ale art. 95 alin. (3), care prevãd cã, în cazul aprobãrii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, "[...] în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Preşedintelui". Din analiza celor douã texte constituţionale rezultã cã referendumul se poate desfãşura oricând în cursul anului, dacã Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar, potrivit Constituţiei, nu existã nicio altã condiţie care sã interzicã organizarea şi desfãşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale sau cele pentru Parlamentul European, ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sã o facã (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). În consecinţã, condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfãşurarea referendumului prin legea criticatã adaugã la prevederile Constituţiei, ceea ce determinã neconstituţionalitatea acestora. De asemenea, Curtea a reţinut cã exigenţele extraconstituţionale cuprinse în lege împiedicã organizarea oricãrui referendum, ceea ce contravine art. 2 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care, practic, în România, s-ar putea sã se desfãşoare alegeri în fiecare an. Mai mult, în condiţiile în care legea se referã la alegerile locale, fãrã a preciza dacã este vorba de alegeri generale sau parţiale, este cunoscut faptul cã acestea din urmã pot avea loc în fiecare lunã a anului. În consecinţã, suprimarea referendumului prin obstacole stabilite de lege reprezintã un alt argument pe care se întemeiazã constatarea cã prevederile supuse controlului din Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului sunt contrare Constituţiei şi pot genera blocaje constituţionale, data alegerilor devenind dependentã de data desfãşurãrii referendumului.
Faţã de considerentele expuse, Curtea Constituţionalã, cu majoritate de voturi, constatã cã art. 5 alin. (2), (4) şi (5) şi art. 10 sunt neconsituţionale.
II. Autorii sesizãrii criticã, de asemenea, ca fiind neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (6) şi ale <>art. 12 alin. (1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 , precum şi legea în ansamblul sãu, prin raportare la art. 77 alin. (2) din Constituţie.
În aceste sens se aratã cã dispoziţiile art. 5 alin. (6) din lege, potrivit cãrora "Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor pentru referendumul local în raport cu alegerile locale", sunt contrare Constituţiei "deoarece fac trimitere la alin. (4) al aceluiaşi articol despre a cãrui neconstituţionalitate am fãcut vorbire".
Examinând aceastã motivare, Curtea reţine cã susţinerile din sesizare, referitoare la prevederile alin. (6) al art. 5 din legea criticatã, sunt întemeiate pentru argumentele care au justificat soluţia de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (4) din aceeaşi lege, şi, în consecinţã, cu majoritate de voturi, constatã cã <>art. 5 alin. (6) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 este neconstituţional.
În legãturã cu art. 12 alin. (1) din lege, care prevede cã "(1) Nu constituie probleme de interes naţional, în sensul art. 11, şi nu formeazã obiectul referendumului, în condiţiile art. 90 din Constituţia României, republicatã, problemele care vizeazã revizuirea Constituţiei", autorii sesizãrii susţin cã încalcã prevederile constituţionale ale art. 90, întrucât "limiteazã dreptul Preşedintelui României de a solicita poporului sã-şi exprime prin referendum voinţa cu privire la probleme de interes naţional", precum şi pentru cã, referindu-se la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 567/2006 , "nesocotesc o decizie a Curţii Constituţionale, care este general obligatorie".
Examinând aceste susţineri, Curtea constatã cã <>art. 12 alin. (1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 contravine dispoziţiilor art. 90 din Constituţie. Potrivit acestor dispoziţii, "Preşedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional". Rezultã cã stabilirea problemelor de interes naţional este de competenţa Preşedintelui României, Parlamentul urmând a fi consultat în legãturã cu organizarea referendumului cu privire la probleme de interes naţional.
În sfârşit, ultima criticã de neconstituţionalitate priveşte legea în ansamblul sãu, prin raportare la art. 77 alin. (2) din Constituţie, cu susţinerea cã, potrivit acestor prevederi constituţionale, Parlamentul României trebuia sã se pronunţe strict faţã de problemele ridicate de cãtre Preşedinte în cererea de reexaminare. Or, prin adãugarea unor noi articole legii supuse reexaminãrii, Parlamentul a depãşit limitele învestirii, legea rezultatã fiind "practic altã lege decât cea care a fost trimisã iniţial la promulgare".
Examinând aceste susţineri prin raportare la dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Înainte de promulgare Preşedintele României poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii", Curtea constatã cã din textul constituţional rezultã cã Parlamentul ar urma sã reexamineze doar textele indicate de Preşedintele României. Aşa fiind, aceastã criticã de neconstituţionalitate este întemeiatã şi urmeazã a fi admisã, deoarece: la data de 12 ianuarie 2007, Preşedintele României, domnul Traian Bãsescu, a solicitat preşedintelui Senatului, domnul Nicolae Vãcãroiu, prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, eliminarea din lege a prevederilor "articolului unic pct. 2 referitoare la completarea <>art. 5 din Legea nr. 3/2000 , prin introducerea alin. (4)", precum şi sã se precizeze, "în mod expres, abrogarea dispoziţiilor alin. (1) al art. 12". Ca urmare a cererii de reexaminare, Parlamentul României a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, în care au fost introduse noi prevederi cuprinse în art. 5 alin. (2), (5) şi (6), art. 10 şi art. 12 alin. (1). Aşadar, cu prilejul soluţionãrii cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, prin legea de modificare supusã controlului de constituţionalitate în prezentul dosar, Parlamentul României, depãşind limitele învestirii, care priveau prevederile art. 5 alin. (4) şi ale <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 , a modificat şi completat şi alte dispoziţii din aceastã lege.
Pentru considerentele arãtate, Curtea constatã cã toate prevederile Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului sunt neconstituţionale.
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 şi al <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 4 aprilie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Koszokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stãnoiu şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
