Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 355 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) si ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curţii de Apel Oradea Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.360/P/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Bora în cadrul judecãrii recursului penal în cauza în care s-a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate îngrãdesc exerciţiul dreptului la apãrare în mod discriminatoriu şi fãrã existenţa criteriilor prevãzute pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertãţi, încãlcând astfel prevederile art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Considerã cã aceste texte de lege aduc atingere dreptului la apãrare, "creând situaţii discriminatorii faţã de diferite persoane care, datoritã unei greşeli a judecãtorului primei instanţe, decad din dreptul de a beneficia de calea de atac a recursului, aceastã restrângere a dreptului la apãrare nefiind necesarã într-o societate democraticã". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã aratã cã prima tezã a acestui text este inaplicabilã, întrucât recursul nu poate fi motivat în termen de 10 zile de la data pronunţãrii hotãrârii, care nu se redacteazã în acest termen. Cea de a doua tezã, potrivit cãreia recursul poate fi motivat şi pânã la cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecatã, îngrãdeşte exerciţiul dreptului la apãrare, întrucât se poate întâmpla ca pentru primul termen procedura de citare sã nu fie legal îndeplinitã.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã constatã cã textele de lege criticate sunt determinante pentru soluţionarea cauzei în recurs, iar în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, dar cu o motivare diferitã. Astfel, în opinia sa, calea de atac a recursului trebuie sã garanteze în cadrul procesului penal dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, fãrã limitãri, prin instituirea unui tratament egal, nediscriminatoriu faţã de toate cauzele şi faţã de toate persoanele. Din aceastã perspectivã, considerã cã "Nu se poate accepta, fãrã a se încãlca dreptul la un proces echitabil, ca în competenţa instanţei de recurs sã nu se prevadã aceleaşi atribuţii de control judiciar, indiferent dacã acţiunea penalã este supusã şi apelului sau numai recursului".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, instituirea unor reguli de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, iar accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Regulile speciale privind cãile de atac nu contravin principiului egalitãţii, atât timp cât asigurã egalitatea cetãţenilor în utilizarea lor. Inadmisibilitatea recursului împotriva hotãrârilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, întrucât la rejudecarea fondului cauzei instanţa este obligatã sã o examineze sub toate aspectele. Prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, nu sunt incidente în cauzã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aşa fiind, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Având în vedere aceste consideraţii, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin conţinutului prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. De altfel, aminteşte cã asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 385^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mai multe rânduri, respingând excepţiile ca neîntemeiate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã regulile speciale privind cãile de atac nu încalcã principiul egalitãţii atât timp cât este asiguratã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. De asemenea, conceptul de "proces echitabil" nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie. În sfârşit, prevederile legale criticate nu încalcã dreptul la apãrare, întrucât "nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, conform cãrora:
- Art. 385^1 alin. 1 lit. e): "Pot fi atacate cu recurs: [...]
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militarã de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;";
- Art. 385^10 alin. 2: "Motivele de recurs se formuleazã în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecatã."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24 alin. (2): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã constituie norme de procedurã, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, procedura de judecatã este prevãzutã numai de lege. În temeiul acestei atribuţii constituţionale, legiuitorul este singura autoritate competentã sã stabileascã regulile generale de procedurã, iar, în considerarea unor situaţii speciale, poate prevedea şi derogãri sau excepţii de la regulile generale, dacã acestea nu contravin vreunor dispoziţii sau principii constituţionale.
Art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, stabilind regula generalã potrivit cãreia deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs, excepteazã de la aceastã regulã situaţiile în care, prin deciziile instanţelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Raţiunea este aceea cã procesul penal se reia de la faza judecãţii în primã instanţã.
Curtea apreciazã cã aceste dispoziţii legale nu ridicã probleme de constituţionalitate, ci doar probleme de interpretare şi de aplicare. Excepţia prevãzutã de textul de lege criticat se aplicã deopotrivã tuturor pãrţilor procesului penal, neexistând nici o discriminare. Pãrţile procesului penal îşi pot exercita dreptul la apãrare în tot cursul procesului, fãrã nici o îngrãdire.
Curtea constatã cã excepţia vizeazã situaţia în care, prin decizie, s-a dispus rejudecarea cauzei sub toate aspectele ei, cu respectarea limitelor prevãzute de art. 371 şi 373 din Codul de procedurã penalã, şi când, potrivit dispoziţiilor art. 382 alin. 2 din acelaşi cod, hotãrârea a fost desfiinţatã numai cu privire la unele fapte sau persoane sau la latura penalã ori la latura civilã. În aceastã ipotezã, Curtea considerã cã prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã au în vedere numai dispoziţiile deciziei referitoare la aceste ultime aspecte, ce au fost trimise spre rejudecare. Aceastã concluzie se impune prin faptul cã, potrivit dispoziţiilor art. 385 din Codul de procedurã penalã, "instanţa de rejudecare se pronunţã în limitele în care hotãrârea a fost desfiinţatã".
Într-o situaţie ca cea invocatã în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nelegalitatea deciziei constând în nepronunţarea unei soluţii cu privire la apelul declarat de o parte din proces ori cu privire la alte fapte, poate fi reparatã numai pe calea recursului, constituind motivul de casare prevãzut de art. 385 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedurã penalã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea reţine cã asigurarea bunei desfãşurãri a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a cãror stabilire este lãsatã la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului sã fie depusã într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecatã, pentru ca şi celelalte pãrţi sã le cunoascã şi sã aibã timp pentru pregãtirea apãrãrii lor, iar completul de judecatã sã se pregãteascã pentru dezbatere. Situaţia invocatã ipotetic în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are relevanţã, întrucât fãrã procedura de citare legal îndeplinitã faţã de toate pãrţile nu se poate trece la judecatã, primul termen de judecatã fiind cel pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
De altfel, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai constituit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, excepţie respinsã prin <>Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003.
În raport cu soluţia amintitã, Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
