Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 354 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3^1 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Marius Damian Burueanã în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã partea Roxandra Georgeta Maniu, personal şi asistatã de apãrãtor Vlad Manoliu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele Curţii dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 200D/2005. La apelul nominal se constatã lipsa autorilor excepţiei, Mircea Cãlugãreanu şi Maria Octavia Cãlugãreanu, precum şi a pãrţii Ioana Sãvãlaş, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor douã dosare. Avocatul pãrţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 200D/2005 la Dosarul nr. 57D/2005, care este primul înregistrat. Partea Roxandra Georgeta Maniu solicitã, prin avocat, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã Legea fundamentalã nu consacrã accesul gratuit la justiţie, iar persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti trebuie sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.260/2003, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Marius Damian Burueanã cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni civile. Prin Încheierea din 23 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 78/2005, Tribunalul Teleorman - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Mircea Cãlugãreanu şi Maria Octavia Cãlugãreanu cu prilejul soluţionãrii unui apel împotriva unei sentinţe civile. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã art. 3^1 şi <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 împiedicã liberul acces la justiţie. Astfel, art. 3^1, citit împreunã cu art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede cã justiţiabilii care au introdus o cerere prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile sunt obligaţi sã plãteascã, în mod anticipat, o taxã corespunzãtoare taxei de timbru care ar fi trebuit plãtitã notarului pentru autentificarea actului; însã, spre deosebire de plata unei asemenea taxe la notariat, unde existã certitudinea autentificãrii actului, în cazul prevãzut de <>art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , nu este sigur cã instanţa va pronunţa respectiva hotãrâre, dar este cert cã taxa datoratã trebuie plãtitã anticipat. Cu privire la <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 , se susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, deoarece, prevãzându-se obligativitatea achitãrii anticipate a unei taxe de timbru calculate procentual, se restrânge accesul liber la justiţie al persoanelor lipsite de mijloace bãneşti şi se creeazã prin aceasta o discriminare pe criterii de avere între cetãţeni. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, art. 21 din Legea fundamentalã nu consacrã accesul gratuit la justiţie. Pe de altã parte, trimiterea la legislaţia notarialã din cuprinsul <>art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 este o dispoziţie care faciliteazã accesul la justiţie, întrucât nivelul taxelor judiciare de timbru este inferior celui care ar rezulta din aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. Tribunalul Teleorman - Secţia civilã apreciazã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei pãrţi din cheltuielile necesare funcţionãrii sistemului judiciar, precum şi de a limita exercitarea abuzivã a drepturilor procesuale. De asemenea, instanţa judecãtoreascã poate acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru, înlesnind accesul la justiţie al persoanelor aflate în situaţii financiare deosebite. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, <>art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , departe de a îngrãdi accesul liber la justiţie, este o dispoziţie favorabilã justiţiabililor, deoarece cuantumul taxei judiciare de timbru este inferior celui care ar rezulta din aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. De asemenea, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligaţia de platã anticipatã a taxei judiciare de timbru, ca o condiţie legalã pentru începerea procedurii de judecatã, precum şi, în cazul nerespectãrii acestei condiţii, sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii adresate instanţei judecãtoreşti. Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituţie, ci, dimpotrivã, reglementeazã modul de îndeplinire a unei obligaţii constituţionale, în aceleaşi condiţii prevãzute pentru toţi cei interesaţi în soluţionarea acţiunilor şi cererilor de competenţa instanţelor judecãtoreşti. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit Constituţiei, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3^1 şi <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile ulterioare. Art. 3^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 169/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile, se taxeazã corespunzãtor taxei de timbru pentru autentificarea actului, prevãzutã la <>cap. I pct. 1 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 122/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (2) Dispoziţiile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor." ; - Art. 20 alin. (1) şi (3): " (1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. [...] (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Asupra obligativitãţii plãţii anticipate a taxelor judiciare de timbru şi a conformitãţii acesteia cu art. 21 din Constituţie, care prevede liberul acces la justiţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, statuând cã prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens sunt, spre exemplu, <>Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, <>Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 şi <>Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001. În aceste decizii Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. II. Cu privire la <>art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , acesta se referã la cazul cererilor introduse la instanţele judecãtoreşti, prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile. Aceste acţiuni în justiţie au fost prevãzute iniţial de <>Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberãrii autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrãinãrile şi împãrţelile terenurilor cu sau fãrã construcţii, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958. Astfel, art. 12 din acest act normativ prevedea cã, în cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezulta cã proprietarul unui teren cu sau fãrã construcţii s-a obligat sã-l înstrãineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalitãţile de platã a preţului prevãzute în înscris, iar una dintre pãrţi sau succesorii acesteia nu se prezintã, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrãinare, instanţa judecãtoreascã va putea da o hotãrâre care sã ţinã loc de act autentic de înstrãinare. <>Decretul nr. 144/1958 a fost însã abrogat prin <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991. Cu toate acestea, chiar dupã abrogarea decretului citat, în literatura juridicã şi în practica judiciarã s-a adoptat punctul de vedere potrivit cãruia pãrţile pot sã încheie antecontracte de vânzare-cumpãrare imobiliarã, iar instanţele pot pronunţa hotãrâri care sã ţinã loc de contract autentic, în temeiul dispoziţiilor art. 1073-1077 Cod civil. Astfel, din interpretarea extensivã a art. 1073 din Codul civil, ce consacrã principiul executãrii în naturã a obligaţiilor şi a art. 1077 din Codul civil, care prevede cã, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de a face, creditorul poate fi autorizat sã o ducã el însuşi la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, s-a dedus cã, pentru a asigura îndeplinirea exactã a obligaţiei asumate, legiuitorul permite instanţei sã suplineascã voinţa debitorului şi sã pronunţe o hotãrâre care sã ţinã loc de act autentic de vânzare. Modul de stabilire a taxei de timbru pentru aceste acţiuni în justiţie, reglementat de <>art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , este raportat la taxele care ar trebui plãtite în cazul autentificãrii actului de vânzare-cumpãrare la notarii publici, în conformitate cu <>Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã. Potrivit <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , aceste taxe se plãtesc anticipat. Posibilitatea justiţiabililor de a cere instanţelor judecãtoreşti pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic, fiind o cale excepţionalã, impusã de echitate, de validare a unor acte de înstrãinare altfel nule, este firesc ca ea sã fie supusã aceluiaşi regim de taxare ca în procedura notarialã, care reprezintã regula. În absenţa unei taxãri similare, instanţele judecãtoreşti ar prelua parţial funcţia notarilor publici de autentificare a acestei categorii de acte şi s-ar deschide calea eludãrii prevederilor imperative ale legislaţiei notariale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Marius Damian Burueanã în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti, respectiv de Mircea Cãlugãreanu şi Maria Octavia Cãlugãreanu în Dosarul nr. 78/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mãdãlina Ştefania Diaconu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
