Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 354 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 355 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Jiang Lujun în Dosarul nr. 10.561/4/RF/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.827D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.830D/2010, având ca obiect excepţia de neconstitu - ţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicatã de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 6.233/4/CV/2008 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionãrii excepţiilor de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã, în ambele dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorii excepţiei, prin interpret, şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.830D/2010 la Dosarul nr. 1.827D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor excepţiei. Primul dintre aceştia susţine cã prevederile de lege criticate influenţeazã negativ viaţa de familie, iar celãlalt aratã cã a pãrãsit China din cauza persecuţiilor suferite ca urmare a încãlcãrii Legii planificãrii familiale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentatã de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 3 iunie 2010 şi 6 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentatã de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009. 561/4/RF/2008 şi nr. 6.233/4/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Jiang Lujun şi Zhu Jianhua în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit protejarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, "noţiunile de pedepse şi tratamente inumane ori degradante fiind prea vagi şi imprecise". Unul dintre autori susţine cã returnarea sa înfrânge principiul proporţionalitãţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform cãruia o acţiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul vieţii de familie trebuie sã îndeplineascã o serie de condiţii: sã fie prevãzutã de lege, sã fie necesarã într-o societate democraticã şi sã fie proporţionalã cu scopul urmãrit. De asemenea, se susţine cã lipsa de precizie şi claritate a textelor de lege criticate afecteazã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii şi, implicit, dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la respectarea vieţii familiale şi private, precum şi celor ale art. 21 din Legea fundamentalã şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã argumentele formulate de autorii excepţiei reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practicã a prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei. Or, astfel cum a precizat în repetate rânduri, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate, stabilirea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine sunt atribuţii ce intrã în competenţa exclusivã a instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând obiectului controlului de constituţionalitate. În aceastã ordine de idei, Curtea observã cã instanţa va putea aprecia dacã, în funcţie de împrejurãrile concrete caracteristice fiecãrei cauze, protecţia dreptului la viaţa de familie reprezintã un motiv care sã justifice anularea deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri. De asemenea, simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garanteazã dreptul la un proces echitabil, în lipsa unei motivãri a pretinsei contradicţii dintre acestea şi textul de lege supus controlului nu reprezintã o veritabilã criticã de constituţionalitate. De aceea, excepţia astfel formulatã şi motivatã se considerã ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Jiang Lujun şi Zhu Jianhua în dosarele nr. 10.561/4/RF/2008 şi, respectiv, nr. 6.233/4/CV/2008 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
