Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Eugen Spătaru în Dosarul nr. 558/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.163D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 558/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Eugen Spătaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, de vreme ce, potrivit art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorului de drepturi şi libertăţi îi este interzisă participarea în aceeaşi cauză la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac, cu atât mai mult judecătorului de cameră ar trebui să-i fie opusă aceeaşi obligaţie deoarece a dispus cu privire la începerea judecăţii. În susţinerea acestui punct de vedere face trimitere la Hotărârea Curţii de la Strasbourg din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Frette împotriva Franţei, paragraful 36, la Hotărârea Curţii de la Luxemburg din 28 septembrie 2006, pronunţată în Cauza C-150/05 Van Straaten, şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XV/2006 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, sub aspectul compatibilităţii judecătorului de a mai participa, în continuare, la soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare după desfiinţarea, prin încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, ca urmare a aprecierii că probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare. 6. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (7) cu denumirea marginală Soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză." 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, a statuat că posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată de a exercita, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, şi funcţia de judecată în cauză este constituţională, deoarece este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei. De altfel, o soluţie contrară celei criticate de autorul excepţiei ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45). 13. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 14. Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că autorul excepţiei a făcut trimitere la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XV/2006 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, sub aspectul compatibilităţii judecătorului de a mai participa, în continuare, la soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare după desfiinţarea, prin încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, ca urmare a aprecierii că probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare. Or, această asimetrie a fost dezlegată tot cu prilejul pronunţării deciziei Curţii Constituţionale mai sus menţionate în paragraful 18, motiv pentru care nu poate fi pus semnul egalităţii între judecătorul de cameră preliminară învestit cu verificarea aspectelor ce ţin de obiectul procedurii camerei, astfel consacrat de art. 342 din Codul de procedură penală, şi judecătorul de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire penală dispuse de procuror, deoarece, spre deosebire de procedura prevăzută de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, unde acuzaţia în materie penală a fost realizată deja, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară astfel competent nu poate să exercite şi funcţia de judecată pe fond, întrucât caracterul sui generis al încheierii pronunţate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală preia în mod vădit activitatea specifică exercitării funcţiei de urmărire penală. 15. Totodată, în ce priveşte raportarea la Hotărârea Curţii de la Strasbourg din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Frette împotriva Franţei, paragraful 36, şi la Hotărârea Curţii de la Luxemburg din 28 septembrie 2006, pronunţată în Cauza C150/05 Van Straaten, Curtea constată că prima hotărâre nu are incidenţă în cauză, deoarece vizează posibilitatea adoptării unui copil de către un celibatar homosexual, iar paragraful menţionat face trimitere la faptul că, deşi dreptul la viaţă privată, care include şi dreptul la o anumită orientare sexuală, este garantat, acest lucru nu înseamnă că autorităţile nu pot justifica rezonabil şi obiectiv respingerea cererii de adopţie, câtă vreme primează interesul superior al copilului. 16. În ce priveşte cea de-a doua hotărâre invocată, Curtea constată că nici aceasta nu are incidenţă în cauză, deoarece obiectul său l-a constituit cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 54 referitor la aplicarea principiului ne bis in idem din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nelu Eugen Spătaru în Dosarul nr. 558/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauzei cu minori şi constată că dispoziţiile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
