Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 353 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Adina Elena Halas în Dosarul nr. 1.028/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi care constituie obiectul Dosarului nr. 666D/2011 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Invocã, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.213 din 20 septembrie 2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa civilã nr. 2.009 din 18 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.028/301/2010, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Adina Elena Halas într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate contravin dreptului la un proces echitabil, întrucât instituie o veritabilã prezumţie de adevãr (temeinicie) şi legalitate în ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Precizeazã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile sunt, în realitate, fapte de naturã penalã, fiind reglementate în regim de putere publicã şi fiind supuse unui regim de represiune obligatoriu exercitat de cãtre stat. Aratã cã sarcina probei este rãsturnatã, statul fiind dispensat de datoria de a proba. În schimb, contravenientul este expus abuzului agentului constatator, abuz pe care este obligat sã îl înlãture prin probe. Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã textele de lege criticate nu instituie vreo regulã cu privire la puterea probantã a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevederile legale referitoare la regimul probator fiind conţinute în art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 . De asemenea, considerã cã nu se încalcã prezumţia de nevinovãţie, iar contravenientul are posibilitatea deplinã de a-şi exercita dreptul la apãrare. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, arãtând cã, în procedura privitoare la contestarea procesului-verbal de constatare şi stabilire a contravenţiei, instanţa poate aprecia probele în integralitatea lor şi se poate pronunţa asupra vinovãţiei sau nevinovãţiei petentului în funcţie de probele administrate, fãrã sã fie ţinutã sã atribuie o anumitã valoare probantã procesului-verbal. De asemenea, în virtutea rolului sãu activ, judecãtorul poate solicita noi probe pentru aflarea adevãrului, poate asculta depoziţiile pãrţilor interesate, iar partea poate fi asistatã de un apãrãtor pe tot parcursul procesului, reclamantului fiindu-i astfel asigurat dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul la apãrare. Precizeazã cã excepţia de neconstituţionalitate ar putea fi întemeiatã numai în mãsura în care instanţa ar fi împiedicatã sã aprecieze probele în integralitatea lor şi sã solicite noi probe în vederea aflãrii adevãrului. Dar felul în care instanţa exercitã atributele rolului sãu activ este o problemã de aplicare, nu de constituţionalitate a legii, astfel cã nu se poate susţine cã procedura instituitã de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este una neconstituţionalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 15: "(1) Contravenţia se constatã printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevãzute în actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. (2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducãtori ai autoritãţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevãzute în legi speciale. (3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constatã contravenţii privind: apãrarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigãrilor şi bãuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotãrâre a Guvernului."; - Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. (1^1) În cazul contravenienţilor cetãţeni strãini, persoane fãrã cetãţenie sau cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, înprocesul-verbal vor fi cuprinse şi urmãtoarele date: seria şi numãrul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberãrii acestuia şi statul emitent. (2)-(4) abrogate; (5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoanã juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu."; - Art. 19 alin. (1): "(1) Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege ce formeazã obiect al acesteia contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie care consacrã dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 844 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2011, s-a pronunţat asupra aceloraşi prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceeaşi dispoziţie din Legea fundamentalã invocatã şi în cauza de faţã. Cu acel prilej, în acord cu jurisprudenţa sa anterioarã, reprezentatã, spre exemplu, de Decizia nr. 421 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 25 mai 2011, Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, sau Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare. Totodatã, referitor la obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovãţia în legãturã cu fapta reţinutã în sarcina sa de cãtre organul constatator, Curtea a pronunţat Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, statuând cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Instanţele de judecatã nupot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei. Întrucât nu au fost aduse elemente noi, care sã conducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã prin deciziile citate, precum şi motivarea acestora îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Adina Elena Halas în Dosarul nr. 1.028/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE, Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent, Simina Gagu _______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
