Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Ponov în Dosarul nr. 81/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, asistat de avocat Teodor Nita, lipsind celelalte pãrţi, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei arata ca dispoziţiile art. 184 alin. 5 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi şi dreptul la integritate fizica şi psihicã. Astfel, se menţioneazã ca se creeazã o inegalitate a cetãţenilor în fata legii câtã vreme dispoziţia criticata permite doar pentru faptele incriminate în alin. 1 şi 3 ale art. 184 din Codul penal punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, precum şi împãcarea pãrţilor, care inlatura rãspunderea penalã. Totodatã, se precizeazã ca aceasta facultate nu este recunoscuta şi în cazul faptelor prevãzute în alin. 2, 4 şi 4^1 ale art. 184 din Codul penal, soluţionarea conflictului de drept penal nefiind lãsatã la indemana pãrţilor, deşi valorile sociale ocrotite de lege (integritatea corporalã şi viata personalã) sunt aceleaşi, fiind garantate distinct şi de cãtre Legea fundamentalã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 182 din Codul penal nu incalca prevederile constituţionale. În procesul penal principiul oficialitatii constituie regula, iar legiuitorul este suveran sa stabileascã, cu titlu de excepţie, situaţiile în care vointa persoanei vãtãmate ar duce la stingerea acţiunii penale. În cazul dispoziţiilor criticate legiuitorul nu a stabilit o astfel de excepţie datoritã gravitatii faptei incriminate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 81/2003 Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Ponov, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca aceste dispoztii sunt neconstituţionale, deoarece prevãd ca acţiunea penalã pentru infracţiunea de vãtãmare corporalã din culpa se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, numai pentru vãtãmarea corporalã simpla, prevãzutã în art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, nu şi în cazul în care s-a provocat din culpa o vãtãmare grava a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii, prevãzutã în alin. 2 al aceluiaşi articol, cum a fost cazul în speta, în care autorul a impuscat din imprudenta o alta persoana, cãreia i-a cauzat o vãtãmare corporalã grava. În opinia autorului exceptiei, o astfel de fapta ar trebui sa fie urmãritã la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, care are dreptul sa dispunã de integritatea corporalã şi de sãnãtatea sa. Dispoziţiile legale criticate sunt contrare, de aceea, prevederilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi celor ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la integritate fizica şi psihicã.
Instanta apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 184 alin. 5 din Codul penal nu numai ca nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, dar reprezintã chiar o aplicare a acestora. Excluderea de la procedura plângerii prealabile a vatamarii corporale prevãzute în art. 184 alin. 2, 4 şi 4^1 nu constituie o problema de constitutionalitate, ci o opţiune legislativã, urmãrirea din oficiu a infractorilor în cazul vatamarii corporale din culpa în varianta agravatã constituind o garanţie pentru apãrarea integritãţii corporale şi sãnãtãţii persoanei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Presedintete Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul, prin atributul sau exclusiv de legiferare, poate admite excepţii de la principiul oficialitatii procesului penal, permitand soluţia împãcãrii pãrţilor din proces, dar numai într-o sfera restrânsã a domeniului infractional, prin aceasta nefiind incalcate prevederile art. 16 din Constituţie.
Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfãşurare a procesului penal, cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, precum şi reguli speciale de procedura şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile. Totodatã, din ratiuni de politica penalã, legiuitorul poate stabili infracţiunile pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi la care împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã. Criteriul folosit de legiuitor este gradul de pericol al infracţiunilor, în speta între vãtãmarea corporalã şi vãtãmarea corporalã grava din culpa. De aceea nu poate fi invocatã încãlcarea egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, fiind vorba de situaţii diferite.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 184 alin. 5 din Codul penal sunt constituţionale. În legatura cu aceasta se arata ca legiuitorul a avut motive diferite care au condus la prevederea plângerii prealabile în cazurile prevãzute la art. 184 alin. 1 şi 3, fata de celelalte cazuri (art. 184 alin. 2, 4 şi 4^1 din Codul penal). În aceste din urma situaţii, fata de împrejurãrile în care fapta se comite, dar mai ales fata de rezultatul mai grav care se produce, prevederea tragerii la rãspundere penalã, care sa fie condiţionatã de un act de vointa al persoanei vãtãmate, nu se justifica. Nu se poate vorbi despre încãlcarea egalitãţii în drepturi, fiind vorba despre situaţii diferite.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. 5 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Pentru faptele prevãzute la alin. 1 şi 3, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
Autorul exceptiei considera aceste dispoziţii ca fiind neconstituţionale, deoarece nu prevãd procedura plângerii prealabile şi a împãcãrii pãrţilor şi pentru celelalte variante ale infracţiunii de vãtãmare corporalã din culpa. Aceasta omisiune a legiuitorului este contrarã, în opinia autorului exceptiei, prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la integritate fizica şi psihicã al persoanei. Referindu-se la situaţia din speta, autorul exceptiei afirma ca, deşi s-a împãcat cu persoana vãtãmatã, el este totuşi tras la rãspundere din oficiu, impotriva voinţei persoanei vãtãmate.
Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Este atributul constituţional al legiuitorului de a stabili competenta şi procedura de judecata, inclusiv procedura plângerii prealabile şi a împãcãrii pãrţilor, ca excepţii de la principiul oficialitatii procesului penal [art. 125 alin. (3) din Constituţie]. Legiuitorul este acela care stabileşte infracţiunile pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi la care împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã. Selecţia se bazeazã pe gradul de pericol social al infracţiunii, în diferitele variante ale acesteia, precum şi pe alte ratiuni de politica penalã, în concordanta cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
Cu privire la dispoziţiile art. 184 alin. 5 din Codul penal, este de remarcat distincţia pe care legiuitorul o face între vãtãmarea corporalã şi vãtãmarea corporalã grava, excluzând pentru aceasta din urma posibilitatea ca punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sa depindã de vointa persoanei vãtãmate. Fiind vorba de doua situaţii diferite, tratamentul juridic nu putea fi decât diferit, astfel ca nu se poate invoca încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
De altfel, cu privire la aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 65/2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2002. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal se sustinea, ca şi în cazul de fata, ca acestea sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, pentru aceleaşi considerente, respectiv omisiunea prevederii împãcãrii pãrţilor drept cauza de inlaturare a rãspunderii penale. Respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a arãtat ca, din ratiuni de politica penalã, legiuitorul admite excepţii de la caracterul oficial al acţiunii penale în cazul unor infracţiuni, cum este şi cea din cauza. Opţiunea legiuitorului, în astfel de cazuri, nu este limitatã prin Constituţie.
Soluţia adoptatã, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au fost evocate împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Ponov în Dosarul nr. 81/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
