Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 353 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 27 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã în Dosarul nr. 2.862/302/2010 al acestei instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.862/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã cu ocazia soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prin noua eşalonare instituitã de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se încalcã dreptul de acces liber la justiţie, respectiv la un proces echitabil, prevãzute de art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodatã, prin intermediul acestor prevederi, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În acest sens, prezintã evoluţia legislativã privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, precum şi reeşalonarea datoriei reprezentând drepturi salariale executorii, câştigate de personalul bugetar, reţinând cã nu au fost respectate mãsurile şi termenele prevãzute de acestea.
Astfel, instanţa aratã cã potrivit dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt direct aplicabile în ordinea juridicã internã a fiecãrui stat parte la Convenţie, iar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reamintit cã art. 6 paragraful 1 din Convenţie garanteazã fiecãrei persoane dreptul ca o instanţã sã judece orice contestaţie privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, consacrând în acest fel dreptul la o instanţã, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adicã dreptul de a sesiza o instanţã în materie civilã (Hotãrârea din 1991, pronunţatã în Cauza Philis împotriva Greciei). Totuşi, dreptul ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã, fãrã efect, în detrimentul uneia dintre pãrţi. Dacã administraţia refuzã sau omite sã execute hotãrârea judecãtoreascã sau întârzie sã o facã, garanţiile art. 6 din Convenţie, de care a beneficiat justiţiabilul în cursul fazei judiciare a procedurii, şi-ar pierde raţiunile de a fi.
În consecinţã, statul nu poate sã refuze, sã omitã sau sã întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotãrâri. Lipsa fondurilor autoritãţii publice nu este consideratã un motiv justificat pentru întârziere (Hotãrârea din 2002, pronunţatã în Cauza Burdov împotriva Rusiei).
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã este compatibilã cu cerinţa art. 6 din Convenţie executarea eşalonatã într-un anumit interval de timp, dacã este impusã de anumite cerinţe de interes public, însã cu condiţia ca prin aceastã modalitate de executare sã nu se a ducã atingere însãşi substanţei dreptului creditorului (Hotãrârea pronunţatã în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei).
În cazul de faţã, prin eşalonãrile obligaţiei de platã, creditorii sunt puşi în ipostaza de a-şi vedea concretizate drepturile salariale într-un interval cuprins între 4 şi 6 ani de la data pronunţãrii titlului, iar succesivitatea acestor eşalonãri aduce atingere însãşi substanţei dreptului de creanţã de naturã salarialã şi dã senzaţia perpetuãrii acestei situaţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, astfel cum a fost modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010.
În opinia instanţei, acestea contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare cu cele invocate în prezenta cauzã, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea observã cã aceasta nu poate fi reţinutã din moment ce Guvernul nu refuzã aplicarea hotãrârilor judecãtoreşti, ci, din contrã, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea constatã cã ordonanţa de urgenţã nu este o mãsurã prin care se interzice nici mãcar temporar executarea unei hotãrâri judecãtoreşti şi, în consecinţã, nu reprezintã o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei.
Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, "procesul civil parcurge douã faze: judecata şi executarea silitã, aceasta din urmã intervenind în cazul hotãrârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în mãsura în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia" (Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).
Însã actul normativ criticat este o mãsurã de naturã sã întãreascã finalitatea procesului judiciar, în sensul cã reprezintã un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul cã acesta îşi executã creanţa într-o perioadã de 3 ani nu reprezintã o duratã excesivã a executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, datoritã caracterului sistemic al problemelor apãrute în legãturã cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.
De altfel, chiar şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat cã un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vãditã de fonduri a unitãţii militare debitoare. Totodatã, prin Hotãrârea din 2002 pronunţatã în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a apreciat cã o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
Or, în cauza de faţã, Guvernul român nu numai cã nu refuzã executarea hotãrârilor judecãtoreşti, ci se obligã la plata eşalonatã a sumelor prevãzute prin acestea. Executarea eşalonatã a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bãneşti nu este interzisã în niciun mod de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altã modalitate de executare, fãrã ca acest lucru sã însemne cã este singura şi unica posibilã modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã în Dosarul nr. 2.862/302/2010 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
