Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 353 din 19 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 11 decembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2001 şi apoi pentru data de 19 decembrie 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 865/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, într-o cauza având ca obiect revendicarea unui imobil aparţinând comunitãţii evanghelice din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede interzicerea admiterii acţiunilor judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut Cultului evanghelic C.A., precum şi interzicerea schimbãrii destinaţiei (actuale) a acestor imobile, ceea ce reprezintã "a doua confiscare facuta de un regim democrat, constituţional şi deci legitim" şi creeazã diferentiere între comunitatile religioase şi celelalte persoane juridice, incalcandu-se astfel art. 16 alin. (2), art. 20 şi 21 din Constituţie. Se apreciazã ca "discriminarea este evidenta", întrucât comunitãţilor evanghelice "li se confisca pentru a doua oara" bunuri, în timp ce altor comunitãţi etnice şi religioase "li s-a restituit totul", chiar în perioada votarii şi promulgãrii legii criticate. În opinia autorului exceptiei textul de lege criticat "constituie o nerespectare a principiului separaţiei puterilor în stat", întrucât interzice "continuarea activitãţii unor instanţe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret". Se considera ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanţelor de judecata, dispoziţiile criticate "exprima dorinta de aplicare retroactivã a unei legi noi, care incalca nu numai art. 1 din Codul civil, dar şi texte din Constituţie - art. 15 alin. (2) şi art. 78". În sfârşit, se susţine ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "este cert" contrar prevederilor art. 21 din Constituţie, care "prevede expres ca nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accesului liber la justiţie". Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind o norma specialã pentru o anumitã categorie de bunuri. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibila. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat "nu are caracter discriminatoriu şi nici nu contravine dispoziţiilor constituţionale, ci tine seama de existenta unor acte normative speciale, adoptate în domeniu, cum sunt ordonanţele de urgenta prin care au fost restituite unele imobile comunitãţilor minoritãţilor naţionale". De altfel, se considera ca dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauza, întrucât restituirea imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase este reglementatã de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cãrora: "Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pana la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie, art. 1 din Codul civil, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat. Textele constituţionale invocate ca fiind incalcate prevãd: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei." Articolul 1 din Codul civil, invocat, de asemenea, ca fiind încãlcat, prevede: "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , criticat ca fiind neconstitutional, stabileşte ca regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, ce au fost preluate de stat sau alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea unor asemenea reglementãri înstrãinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor în cauza este interzisã. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca aceste prevederi, care interzic "sa se admitã acţiuni judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut cultului nostru evanghelic C.A." şi "schimbarea destinaţiei (actuale) acestor imobile", reglementeazã în mod diferenţiat regimul juridic al bunurilor ce au aparţinut comunitãţilor evanghelice fata de cel al altor comunitãţi etnice şi religioase, ceea ce creeazã discriminare între aceste comunitãţi şi, în consecinta, se incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), ale art. 20 şi 21. Analizând aceste sustineri, Curtea observa ca, deşi se invoca încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, din conţinutul criticii rezulta incidenta dispoziţiilor alin. (1) al textului constituţional menţionat, care prevede ca "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Efectuand controlul de constitutionalitate, prin raportare la aceste dispoziţii din Constituţie, Curtea constata ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arãtate de cãtre autorul exceptiei, astfel ca nu se poate retine încãlcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie. Dimpotriva, prin dispoziţia legalã criticata se prevede ca regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, fãrã distincţie, sau minoritãţilor naţionale se va stabili prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza. În legatura cu încãlcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, referitoare la interpretarea şi aplicarea drepturilor şi libertãţilor cetatenesti în concordanta cu prevederile tratatelor şi pactelor internaţionale la care România este parte, precum şi preeminenta acestor reglementãri în situaţia existenţei unor neconcordante între ele şi reglementãrile interne, autorul exceptiei nu face trimitere la nici un text din documente internaţionale, astfel încât Curtea nu poate retine aceasta sustinere. Aceasta deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar conform art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, sesizãrile adresate Curţii trebuie motivate. Totodatã, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea este competenta sa se pronunţe numai în limitele sesizãrii. În consecinta, neindicarea de cãtre autorul exceptiei a normei constituţionale, în speta a textelor din documente internaţionale, pentru care se considera ca dispoziţiile de lege criticate contravin Constituţiei, constituie un motiv de respingere, excepţia ridicatã nefiind, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacã instanta de contencios constituţional s-ar socoti competenta sa se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui partii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, din care menţionãm Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998. Potrivit criticii de neconstituţionalitate formulate, <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , interzicand admiterea "acţiunii judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut cultului nostru evanghelic C.A." şi "schimbarea destinaţiei (actuale) acestor imobile", incalca şi art. 21 din Constituţie, care "prevede ca nici o lege nu poate îngrãdi accesul liber la justiţie", precum şi principiul separaţiei puterilor în stat. Curtea constata ca şi aceasta critica urmeazã sa fie respinsã. Dispoziţiile de lege apreciate ca fiind neconstituţionale prevãd ca pana la adoptarea reglementãrilor privind regimul juridic al imobilelor vizate de text "este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora". Asadar <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 interzice înstrãinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor cu privire la care textul dispune şi nu conţine, asa cum susţine autorul exceptiei, nici dispoziţii referitoare la interzicerea "admiterii" acţiunilor în revendicare, referitoare la asemenea imobile, şi nici nu interzice "continuarea activitãţii unor instanţe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret". Promovarea unei acţiuni în revendicare este independenta de adoptarea unei reglementãri viitoare privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel ca nu se poate retine îngrãdirea accesului la justiţie consacrat la art. 21 alin. (2) din Constituţie sau nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat. În sfârşit, se mai susţine ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanţelor de judecata, aceste dispoziţii de lege retroactiveaza, contravenind în felul acesta art. 1 din Codul civil, precum şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie. Curtea Constituţionalã constata ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu conţine nici o prevedere în sensul celor susţinute de autorul exceptiei, astfel încât textul de lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", şi nici celor ale art. 78, care stabilesc ca "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei". În ceea ce priveşte invocarea contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile art. 1 din Codul civil Curtea constata ca, potrivit competentei sale, se pronunţa doar asupra conformitatii legilor şi ordonanţelor cu Constituţia, iar nu şi asupra concordanţei actelor normative între ele, asa încât susţinerea nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 decembrie 2001.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
