Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 352 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 21 iunie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 605D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcã dreptul persoanelor vãtãmate în drepturile şi interesele lor legitime de a beneficia de controlul judecãtoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. Subliniazã cã actul administrativ beneficiazã de prezumţia de legalitate, care poate fi rãsturnatã doar în cadrul unui proces de cãtre persoana care pretinde cã drepturile sale sau interesele legitime au fost vãtãmate prin acel act.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.582/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situaţii în care persoanele sunt sau se considerã vãtãmate. Aratã cã autoritãţile publice ar putea sã emitã acte administrative care sunt vãdit ilegale, dar care nu ar putea fi anulate, întrucât nu produc sau nu se considerã cã produc vãtãmãri. Or, dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6) garanteazã controlul tuturor actelor administrative, inclusiv al celor care nu produc vãtãmãri.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 şi 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "(1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacã apreciazã cã ilegalitatea actului sau refuzul autoritãţii administrative de a-şi realiza atribuţiile legale nu poate fi înlãturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentã de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate. Dacã petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulatã de Avocatul Poporului la primul termen de judecatã, instanţa de contencios administrativ anuleazã cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitãrii atribuţiilor prevãzute de legea sa organicã, apreciazã cã încãlcãrile drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datoreazã existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritãţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizeazã instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vãtãmate. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciazã cã prin emiterea unui act administrativ normativ se vatãmã un interes legitim public, sesizeazã instanţa de contencios administrativ competentã de la sediul autoritãţii publice emitente.
(6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ unilateral nelegal poate sã solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţã, dacã a fost sesizatã prin cererea de chemare în judecatã, şi asupra validitãţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusã în termen de un an de la data emiterii actului.
(7) Persoana vãtãmatã în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
(8) Prefectul, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale.
(9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fazã a procesului, ori de câte ori apreciazã cã este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.";
- Art. 2 alin. (1) lit. a): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos auurmãtoarele semnificaţii:
a) persoanã vãtãmatã - orice persoanã titularã a unui drept ori a unui interes legitim, vãtãmatã de o autoritate publicã printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vãtãmate şi grupul de persoane fizice, fãrã personalitate juridicã, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocã vãtãmarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;".
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege menţionate contravin prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se prevede dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Justificarea constituţionalã a unui asemenea text apare cu claritate din dispoziţiile art. 52 din Constituţie, care, constituind baza constituţionalã a contenciosului administrativ, consacrã "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã", în virtutea cãruia persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Totodatã, Curtea reţine cã prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 stabilesc semnificaţia noţiunii de "persoanã vãtãmatã", în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Constituţie, care lasã la nivelul de reglementare al legii organice stabilirea condiţiilor şi limitelor exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Pe de altã parte, dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, reprezintã reglementarea constituţionalã a garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Astfel, din coroborarea celor douã dispoziţii din Legea fundamentalã, art. 52 şi art. 126 alin. (6), Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia prevederile de lege în discuţie restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situaţii în care persoanele sunt sau se considerã vãtãmate, de vreme ce chiar Legea fundamentalã condiţioneazã dreptul persoanei de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei de existenţa unei vãtãmãri într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, produse printr-un act administrativ.
În acest sens Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, cã, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituţie, pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, persoana vãtãmatã trebuie sã demonstreze încãlcarea de cãtre o autoritate publicã a unui drept al sãu sau a unui interes legitim. Totodatã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie se referã în mod expres la un drept al persoanei vãtãmate ca o condiţie a introducerii unei acţiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce priveşte interesul legitim, în concepţia Constituţiei, acesta poate fi atât privat, cât şi public (a se vedea Decizia nr. 256 din 14 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006 ).
În fine, Curtea observã cã în susţinerea sa, în sensul ca un act administrativ sã poatã fi atacat chiar dacã nu i-a produs vãtãmãri, autorul excepţiei face abstracţie de faptul cã acţiunea în faţa instanţei judecãtoreşti de contencios administrativ, pentru realizarea controlului asupra unui act administrativ, presupune, printre altele, ca persoana care promoveazã o astfel de acţiune sã justifice un interes în acest sens.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Genel Internaţional - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
