Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 352 din 23 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind infiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 366/2001 , precum si a ordonantei de urgenta in intregul sau
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 366/2001 , precum şi a ordonanţei de urgenta în întregul sau, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 10.042/2001 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 170C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de aceleaşi pãrţi în Dosarul nr. 8.447/2001 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect şi de pãrţi a acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 170C/2003 la Dosarul nr. 169C/2003, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 este neîntemeiatã. Se arata ca aceste prevederi au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 334/2002, Curtea a respins excepţia ca nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 28 noiembrie 2002 şi 18 octombrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 10.042/2001 şi nr. 8.447/2001, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 şi, respectiv, a dispoziţiilor întregii ordonanţe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 10.042/2001, autorul acesteia susţine ca textul criticat este neconstitutional, întrucât "refuzul de a colecta taxa de timbru social conduce la reţinerea acesteia din veniturile persoanei juridice, [ceea ce] contravine principiilor constituţionale conform cãrora <<dreptul de proprietate este garantat>>, <<Proprietatea privatã este în condiţiile legii inviolabilã>> şi <<Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire>>, principii înscrise în art. 41 şi art. 135 din Constituţia României". Conform susţinerilor autorului exceptiei, "aplicarea <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 118/1999 echivaleaza cu o confiscare". În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, formulatã în Dosarul nr. 8.447/2001, în însuşi cuprinsul plângerii, autorul exceptiei considera ca "obligarea unei societãţi comerciale, printr-o dispoziţie a unei ordonanţe de urgenta, de a colecta de la persoane fizice o taxa, fãrã a se obţine în prealabil acordul de vointa al angajaţilor sãi, în schimbul unui comision neacoperitor al cheltuielilor fãcute de societate prin aducerea la îndeplinire a prevederilor respectivei ordonanţei (1%) contravine art. 39 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca munca forţatã este interzisã". Judecãtoria Targu Mures considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Argumentandu-şi aceasta opinie, în Dosarul nr. 10.042/2001 se apreciazã ca, "potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate, în condiţiile legii". Or, arata instanta, "în ipoteza refuzului de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social, bugetul de stat suferã un prejudiciu care trebuie acoperit. În acest caz, reţinerea taxei de timbru social din veniturile celui care refuza colectarea, constituirea şi virarea taxei reprezintã o mãsura de despãgubire pentru paguba cauzatã ca urmare a activitãţii contravenţionale. Ca atare, suma reţinutã fiind rezultatã din activitatea contravenţionalã, devin aplicabile prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie". În ceea ce priveşte argumentarea instanţei în Dosarul nr. 8.447/2001, s-a reţinut legitimitatea constituţionalã a instituirii taxei care trebuie colectata şi plãtitã de organizatorii jocurilor de noroc. Pentru îndeplinirea acestei obligaţii legale, arata instanta, organizatorii jocurilor de noroc sunt obligaţi "sa angajeze salariaţi care sa presteze munca adecvatã perceperii şi virarii taxei de timbru social. Potentialii salariaţi, la negocierile privind încheierea contractelor de munca, sunt liberi sa accepte sau nu atributia de serviciu de a presta munca de colectare şi virare a taxei de timbru social". În consecinta, retine instanta, "prestarea muncii de colectare şi virarea taxei de timbru nu reprezintã o munca forţatã". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prevederea criticata "nu poate fi socotitã neconstitutionala, fiind vorba despre o mãsura de conformare cu legea în cazul neîndeplinirii obligaţiei de virare a taxelor de timbru social, din proprie initiativa, de cãtre persoanele juridice şi fizice care sunt obligate sa le încaseze, în contul Fondului naţional de solidaritate". Se susţine ca mãsurile contributive prevãzute de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 din veniturile unor sectoare de activitate prestatoare de servicii sau de comercializare a unor produse considerate de lux sunt "menite sa conducã la reducerea saraciei în familiile aflate în situaţii de extrema dificultate şi nicidecum nu aduc atingere valorilor constituţionale ale proprietãţii". Sunt invocate de cãtre Guvern, în acest sens, dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) teza finala, ale art. 43 alin. (1), precum şi cele ale art. 53 alin. (1) şi (3). Totodatã în raport cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte ca "munca forţatã este interzisã", Guvernul apreciazã ca "prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 nu vin, în nici un fel, în conflict cu aceste dispoziţii constituţionale". Se susţine, în argumentarea acestui punct de vedere, ca ordonanta de urgenta criticata "nu reglementeazã raporturi de munca forţatã ci, în aplicarea principiului solidaritãţii naţionale, stabileşte unele mãsuri contributive din veniturile unor sectoare de activitate în care se presteazã servicii sau se comercializeazã produse considerate de lux, menite sa conducã la reducerea saraciei în familiile aflate în situaţii de extrema dificultate". Avocatul Poporului considera excepţia ca nefondata. În esenta, punctul de vedere prezentat considera ca "instituirea, prin dispoziţiile ordonanţei, a unei taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate şi nici o violare a acestuia, întrucât dreptul de proprietate obliga, asa cum stabileşte alin. (6) al art. 41 din Constituţie, la respectarea şi a celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Or, susţine Avocatul Poporului, "taxa de timbru social a fost stabilitã prin lege, în deplina concordanta cu art. 138 alin. (1) şi art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie". Avocatul Poporului face referire, în punctul sau de vedere, şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a stabilit constituţionalitatea actului normativ criticat prin excepţia ridicatã, menţionând deciziile nr. 302/2002 şi nr. 334/2002. În ceea ce priveşte obligaţia de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social, se apreciazã ca aceasta obligaţie aparţine "obligaţiilor civile normale stabilite de lege", prevãzutã de art. 39 din Constituţie. În mod normal textul criticat prevede ca "nerespectarea acestei obligaţii constituie contravenţie, [...] pentru sãvârşirea cãreia persoana în cauza trebuie sa se supunã rigorilor legii". Se mai arata ca perceperea şi virarea taxei de timbru de cãtre angajaţii agenţilor economici "nu reprezintã munca forţatã, întrucât fiecare angajat are încheiat cu angajatorul un contract individual de munca - bazat pe acordul liber de vointa al pãrţilor - din care deriva atribuţiile sale şi pe care trebuie sa le aducã la îndeplinire, iar pentru aceasta primeşte o remuneraţie corespunzãtoare". Referitor la stabilirea unui comision într-un cuantum mai mare decât cel actual (1%), care sa acopere cheltuielile agentului economic în privinta colectãrii taxei de timbru social, Avocatul Poporului considera ca "acest aspect tine de domeniul legii şi nu de cel constituţional". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, în primul dosar, îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 366 din 10 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 iulie 2001, iar în cel de-al doilea dosar, dispoziţiile întregii ordonanţe. Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins: "Refuzul de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social conduce la reţinerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice şi juridice prevãzute la alin. (1)." În motivarea exceptiei, formulatã prin însãşi plângerea introdusã, este invocatã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 şi 135 din Constituţie. Din formularea motivelor exceptiei rezulta ca în realitate autorul acesteia se referã numai la prevederile art. 41 alin. (1) teza 1, ale art. 41 alin. (3), precum şi ale art. 135 alin. (5) din Constituţie, iar nu la textele art. 41 şi 135 din Constituţie, în întregime. Dispoziţiile constituţionale respective au urmãtorul conţinut: - Art. 41 alin. (1) teza 1 şi alin. (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate [...]. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât doar pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."; - Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Totodatã, deşi prin Încheierea din 18 octombrie 2002 instanta pune în discuţia pãrţilor excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , în realitate, critica de neconstituţionalitate are ca obiect ordonanta de urgenta în întregul ei. 1. Analizând critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia "aplicarea <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 echivaleaza cu o confiscare", intrand în conflict cu prevederile constituţionale care asigura protecţia proprietãţii private, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Curtea retine ca dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 334 din 3 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 23 decembrie 2002, Curtea a respins ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 . În considerentele deciziei s-a reţinut ca "taxa de timbru social este instituitã în temeiul art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia <<cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice>>". De asemenea, Curtea a reţinut ca "art. 43 alin. (1) al Legii fundamentale prevede ca statul este obligat sa ia mãsuri <<de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent>>, iar art. 134 alin. (2) lit. f) reglementeazã obligaţia statului de a asigura <<crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii>>". În considerentele deciziei menţionate se mai arata ca "aceste preocupãri trebuie sa îşi gãseascã corespondenta în mãsuri concrete privitoare la categoria populaţiei cu venituri modeste, care reprezintã principalul beneficiar al Fondului naţional de solidaritate. O asemenea mãsura o constiutie instituirea taxei de timbru social asupra jocurilor de noroc, care se întemeiazã pe principiul solidaritãţii sociale". În final, Curtea conchide ca "plata unei asemenea taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate şi nici nu echivaleaza cu o violare a proprietãţii private. Legiuitorul poate, în derularea politicilor sale sociale, sa instituie impozite şi taxe destinate constituirii unor fonduri care sa contribuie la reducerea saraciei în familiile aflate în situaţii de extrema dificultate". De asemenea, prin Decizia nr. 302 din 12 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 11 decembrie 2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , în întregul sau. În esenta, s-a reţinut ca "prevederile din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , cu modificãrile ulterioare, corespund ansamblului dispoziţiilor constituţionale referitoare la impozite şi taxe, la caracterul social al statului roman, precum şi la obligaţiile statului cu privire la creşterea calitãţii vieţii". Totodatã Curtea a stabilit ca "nu poate primi susţinerea autorului exceptiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private şi inviolabilitatea acesteia". Conform considerentelor acestei decizii, "reglementãrile constituţionale referitoare la proprietate, respectiv cele ale art. 41 alin. (1), (3) şi (6), precum şi cele ale art. 135 alin. (6), nu pot fi opuse, sub nici o forma, obligaţiilor ce revin organizatorilor de jocuri de noroc pentru încasarea unor taxe de timbru social, instituite prin lege, şi mãsurilor prevãzute pentru asigurarea ritmicitatii încasãrilor la Fondul naţional de solidaritate socialã, în vederea asigurãrii posibilitatii de finanţare cu regularitate a cheltuielilor publice cãrora le sunt destinate". Curtea a subliniat, în legatura cu referirea autorului exceptiei la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind exproprierea, ca aceasta nu poate fi primitã, "întrucât mãsura sanctionatorie prevãzutã de alin. (3) al art. 4 din ordonanta de urgenta criticata nu are nici o legatura cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constituţie, ci reprezintã o consecinta a încãlcãrii unei obligaţii instituite prin lege, fapta care constituie contravenţie, potrivit art. 11 din ordonanta de urgenta". Fata de cele de mai sus şi ţinând seama de faptul ca prin excepţia ridicatã în acest dosar nu se invoca elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta sa, Curtea considera ca soluţiile adoptate şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata. 2. Referitor la cea de-a doua critica de neconstituţionalitate formulatã cu privire la ansamblul dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , invocandu-se încãlcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiatã. Prin Decizia nr. 302/2002 Curtea, solutionand o excepţie cu acelaşi obiect, a reţinut ca "prevederile din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 , cu modificãrile ulterioare, corespund ansamblului dispoziţiilor constituţionale referitoare la impozite şi taxe, la caracterul social al statului roman, precum şi la obligaţiile statului cu privire la creşterea calitãţii vieţii. În acest context nu se poate retine ca prevederile legale criticate ar reglementa <<munca forţatã>> pentru salariaţii agenţilor economici care organizeazã jocuri de noroc, întrucât, pe de o parte, instituirea obligaţiilor de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social nu are aceasta semnificatie, iar pe de alta parte, acestea sunt prevãzute în sarcina persoanelor juridice sau fizice care le încaseazã, iar nu în sarcina salariaţilor acestora". Întrucât în prezenta cauza nu se invoca elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, Curtea retine ca soluţia pronunţatã şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata. De altfel, Curtea observa ca obligaţiile angajaţilor persoanelor juridice sau ai persoanelor fizice care organizeazã jocuri de noroc nu sunt prevãzute în ordonanta de urgenta criticata, ci îşi au izvorul, eventual, în contractul de munca pe care aceştia îl încheie cu persoana juridicã sau cu persoana fizica în sarcina cãreia legea prevede obligaţia de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 366/2001 , precum şi excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenta în întregul sau, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Trifoi Impex" - S.R.L. Targu Mures în dosarele nr. 10.042/2001 şi nr. 8.447/2001 ale Judecãtoriei Targu Mures. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
