Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 351 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 253 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 17 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Roşca şi Ioana Rãţoi în Dosarul nr. 266/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal este prezent Gheorghe Roşca, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã pãrţile Sofica Dumitru şi Costel Dumitru au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 266/63/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Roşca şi Ioana Rãţoi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 248 din Codul de procedurã civilã "reprezintã o încãlcare gravã" a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Cu privire la art. 253 din Codul de procedurã civilã, se susţine cã este neconstituţional, deoarece "prin stabilirea unui termen de 5 zile de la pronunţare este încãlcat dreptul la apãrare, este condiţionat accesul la justiţie prin stabilirea unui termen scurt ce trebuie exercitat de la pronunţare, indiferent de prezenţa pãrţilor la judecatã".
Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 şi art. 253 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 248: "(1) Orice cerere de chemare în judecatã, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altã cerere de reformare sau de revocare se perimã de drept, chiar împotriva incapabililor dacã a rãmas în nelucrare din vina pãrţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vinã, când actul de procedurã urma sã fie îndeplinit din oficiu.
(2) Termenul perimãrii nu curge cât timp, fãrã vina pãrţii, cererea n-a ajuns încã la instanţa competentã sã o judece sau nu se poate soroci termen de judecatã.
(3) În materie comercialã termenul de perimare este de şase luni.";
- Art. 253: "(1) Dacã instanţa constatã cã perimarea nu a operat, pronunţã o încheiere, care poate fi atacatã odatã cu fondul procesului.
(2) Hotãrârea care constatã perimarea este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 128 privind folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, prin reglementarea instituţiei perimãrii, ca sancţiune proceduralã aplicabilã titularului unei cereri de chemare în judecatã, care a lãsat-o în nelucrare din vina sa, nu este încãlcat liberul acces la justiţie, ci acesta este supus condiţiei respectãrii unor exigenţe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurãrii unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, de exemplu <>Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat în acest sens cã accesul liber la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri. Este de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie care rezultã din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege", şi ale art. 129, potrivit cãrora "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 253 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã au mai fost examinate pe calea controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea <>art. 21 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a reţinut cã aceste dispoziţii, "care prevãd calea de atac a recursului împotriva hotãrârii care constatã perimarea şi condiţiile folosirii acestei cãi de atac, nu numai cã nu contravin textului constituţional invocat, ci, dimpotrivã, constituie tocmai o reglementare a exercitãrii dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, drept fundamental prevãzut la art. 21 din Constituţie". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arãtat cã aceeaşi prevedere legalã nu încalcã nici dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 252 alin. (1), pãrţile sunt încunoştinţate din timp despre judecatã şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare. Totodatã, cu privire la art. 129 din Legea fundamentalã, referitor la folosirea cãilor de atac, Curtea a mai statuat cã acest text conferã legiuitorului ordinar atribuţia exclusivã de a stabili condiţiile legale de exercitare a cãilor de atac, o asemenea reglementare fiind deci de nivelul legii, şi nu al Constituţiei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Roşca şi Ioana Rãţoi în Dosarul nr. 266/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
