Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 351 din 24 septembrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) si art. 257 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 725 din 26 noiembrie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Turculeanu în Dosarul nr. 2.931/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 198D/2013.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Ionela Dina, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale concretizată prin Decizia nr. 307 din 13 iunie 2013.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.931/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Ion Turculeanu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 3.484 din 18 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2.931/63/2012.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care instituie obligaţia de contribuţie la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Statutului profesiei de avocat, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor şi Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor din România, avocaţii sunt obligaţi să plătească o contribuţie la sistemul de asigurări sociale propriu al avocaţilor, contribuţie ce acoperă şi drepturile de asigurări sociale de sănătate. Or, instituirea unei obligaţii identice de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006 face ca avocaţii să fie obligaţi prin lege la a plăti o dublă contribuţie ce acoperă acelaşi pachet de servicii medicale. Astfel, avocaţii sunt discriminaţi în raport cu celelalte categorii de asiguraţi, ţinuţi de plata doar a unei singure contribuţii. În plus, o astfel de obligaţie este contrară principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale care presupune ca sarcinile fiscale să fie nu doar legale, ci şi proporţionale, rezonabile, echitabile şi să nu fie diferenţiate în funcţie de criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, cu privire la obligaţia de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.245 din 7 octombrie 2010, nr. 775 din 12 mai 2009 şi nr. 838 din 24 iunie 2010, în sensul că, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul său principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Astfel, această obligaţie reprezintă, în fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia de a asigura protecţia socială a cetăţenilor. De asemenea, în acord cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 56 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 539 din 27 iunie 2006, arată că diferenţa dintre contribuţii este justificată de cuantumul diferit al veniturilor în raport cu care se calculează. În sfârşit, apreciază că existenţa sistemului de asigurări sociale a avocaţilor şi obligaţia de contribuţie la acesta nu sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea criticată se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 335 din 10 martie 2011, nr. 934 din 14 decembrie 2006 şi nr. 775 din 12 mai 2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 208 alin. (3): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:
a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;
c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.";
- Art. 211 alin. (1): "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.";
- Art. 215 alin. (3): "(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, venituri din agricultură şi silvicultură, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declaraţii privind obligaţiile faţă de fond.";
- Art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3): "(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
[...]
(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (2^1) şi (2^2) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi din Constituţie: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esenţă, existenţa unei duble obligaţii legale de contribuţie la două sisteme de asigurări sociale diferite, respectiv sistemul de asigurări sociale al avocaţilor şi sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care pachetul de servicii medicale de care beneficiază este acelaşi. Plecând de la această premisă, susţine că este discriminat în raport cu celelalte categorii de persoane care sunt ţinute de obligaţia unei singure contribuţii, către un singur sistem de asigurări sociale de sănătate, precum şi că sarcina impusă de dispoziţiile de lege criticate este contrară principiului aşezării juste a sarcinii fiscale.
Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în raport cu critici de neconstituţionalitate similare celor invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 307 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, Curtea, analizând dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 26 noiembrie 2000, şi ale Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor, adoptat de Congresul Avocaţilor 2012 şi intrat în vigoare la 1 octombrie 2012, a reţinut că, prin contribuţia la sistemul de asigurări al avocaţilor, avocaţii pot beneficia de următoarele drepturi de asigurări sociale: pensii, indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite, accidente de muncă sau accidente în afara muncii, indemnizaţii pentru maternitate şi ajutor de deces.
Pe de altă parte, prin contribuţia la sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006, asiguraţii dobândesc dreptul de a beneficia de un pachet de servicii medicale de bază. Protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident şi asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu reprezintă obiectivele sistemului de asigurări sociale de stat, realizate pe baza unor principii expres menţionate în art. 208 alin. (2), printre care şi cel al solidarităţii şi al subsidiarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor.
Astfel, Curtea a reţinut că cele două sisteme de asigurări sociale comparate vizează drepturi diferite, neexistând o suprapunere între acestea.
De asemenea, a constatat că natura drepturilor reglementate de cele două acte normative - Legea nr. 95/2006 şi Legea nr. 51/1995 - este diferită, determinată fiind de subiectul şi scopul acestor drepturi. Astfel, Legea nr. 95/2006 reglementează accesul asiguraţilor la un pachet de servicii medicale de bază, minim, în scopul realizării obligaţiei statului, prevăzută de art. 34 din Constituţie, de a garanta dreptul la ocrotirea sănătăţii. Legea nr. 51/1995 şi celelalte reglementări subsecvente instituie un sistem propriu, unic şi autonom prin intermediul căruia sunt stabilite şi acordate pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (sub formă de indemnizaţii sau ajutor social) persoanelor aparţinând exclusiv categoriei profesionale a avocaţilor şi urmaşilor acestora.
Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate, referitoare la încălcarea principiului egalităţii şi al nediscriminării, precum şi al justei aşezări a sarcinilor fiscale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Turculeanu în Dosarul nr. 2.931/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal care a sesizat Curtea Constituţională şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
